Jocul de rol sau jocul de-a

Fetelor, recent am citit cateva articole despre metodele de dezvoltare si invatare la copiii prescolari, se pare ca in top 3 se afla si una din activitatile noastre preferate: jocul de rol.

Ce sunt jocurile de rol? Ei bine, e cam ca la teatru, cineva se gandeste la un scenariu si fiecare jucator va interpreta un personaj, adica primeste un rol, numai ca scenariul va fi unul general, e foarte important sa improvizam si sa ne folosim cat mai mult imaginatia.

Jocurile de rol ii invata pe copii:

1. Sa gandeasca abstract (asta mi se pare printre cele mai utile achizitii dobandite pentru viitor si intelegerea unor idei si concepte nepalpabile),
2. Isi dezvolta vocabularul si dobandesc abilitati de limbaj si comunicare,
3. Isi dezvolta abilitatile sociale si lucrul in echipa,
4. Isi dezvolta creativitatea folosind imaginatia,
5. Constientizeaza efectele sau consecintele unei actiuni asupra altora,
6. Observa si apoi intelege abordarea diferita a aceluiasi subiect de catre mai multi indivizi, faptul ca  altcineva poate avea un punct de vedere diferit,
7. Se dezvolta increderea in sine, increderea in a-si exprima si sustine punctul de vedere,
8. Dezvolta abilitati de lider,
9. Invata sa fie practic, sa gaseasca solutii creative pentru problemele expuse in scenariul jocului.

Intr-un articol, Speranta Farca spune asa: "Copi­lul se joacă de-​​a mama și de-​​a tata pen­tru a înțe­lege chi­mia rela­ției din­tre părin­ții lui (ba îmbu­fnați, ba roman­tici). Se joacă de-​​a doc­to­rul pen­tru a înțe­lege ce i s-​​a întâm­plat la cabi­ne­tul medi­cal unde a fost sucit pe toate păr­țile. Se joacă de-​​a edu­ca­toa­rea pen­tru a înțe­lege de ce la gră­di­niță sunt alte reguli decît acasă."

Marturisesc faptul ca nu am privit niciodata jocul de rol ca pe o nevoie a copilului, mi-am dat seama ca prin el Vladut s-a dezvoltat mult, dar nici prin cap nu imi trecea faptul ca astfel copilul incearca sa defineasca, sa exploreze, sa descopere si sa inteleaga necunoscutul. Copiii sunt foarte curajosi! Pentru ei, totul e necunoscut, totul e nou, de aceea e important sa fim si ingaduitori si sa incercam sa ii intelegem pe cat putem. Universul lor este nelimitat. Imaginati-va cum ar fi sa traiti intr-un infinit de necunoscut.

Aici gasiti articolul frumos si pe intelesul tuturor al Sperantei Farca referitor la jocul de rol, mie mi-a placut tare mult, sper sa va placa si voua.

Prima vizita la stomatolog

Prea mult timp a trecut, fara ca macar sa imi dau seama, de cand am postat ultima oara pe blog. Mi-a fost dor, eram pe cale sa renunt, dar am primit cateva mesaje care m-au facut sa ma razgandesc. Daca sunt mamici care au gasit util blogul, mi-am spus ca merita efortul.

Experimentam si cochetam cu un nou proiect si anume Atelierul mami pentru doi, aici facem lucruri minunate cu manutele noastre, iar toate veniturile obtinute din vanzari aferente anului 2015 vor fi donate catre asociatii non profit.

Am trecut multe obstacole de la ultima postare, dar avem si multe progrese: Radu are primii dintisori, iar Vlad a fost prima oara la un control stomatologic.

Am petrecut Craciunul la Sibiu, l-am cunoscut pe Mos Craciun, ne-am bucurat de zapada si ne-am reintalnit cu prieteni mai vechi, printre care si Florin Moga, stomatolog in zona Valea Aurie din  Monicipiul Sibiu. Am profitat de ocazie si i-am trimis pe baieti la control.

Vizita a fost un real succes. Domnul doctor s-a purtat frumos cu Vlad, s-au jucat, iar la final au organizat si o mica sedinta foto pentru mami :). A contat mult faptul ca Vlad il cunostea pe domnul doctor si desi a fost putin intimidat la inceput de aparatura din cabinet, s-a relaxat pe parcursul consultatiei. Cu siguranta vom mai merge la el. La plecare, spre deliciul lui Vlad, a primit si o manusa umflata, care l-a amuzat teribil. 

As vrea ca frica de stomatolog sa devina un mit.

Domnul doctor i-a laudat dintii lui Vladut, (va dati seama cat mi-a crescut mie inima) a spus ca sunt drepti si nu sunt probleme. La Radu in schimb, ma astept sa trag cu dantura pentru ca isi suge degetelul si nu am reusit sa i-l inlocuiesc cu altceva. In ultima perioada am tot cautat metode, dar pana acum nimic nu a dat rezultat, adevarul e ca e inca mititel (are 8 luni,  il mai alaptez noaptea), dar nu ma dau batuta asa usor.

De cand i-au dat dintisorii lui Vlad ma tot intrebam: Cand ar trebui sa il duc la un consult stomatologic. In ulele parti scria ca de la doi ani, in altele mai devreme, cert este ca nu am gasit doua raspunsuri la fel. Domnul doctor mi-a dat un raspuns care mi s-a parut mai mult decat adecvat: Inainte sa apara problemele.