Pagini

vineri, 30 ianuarie 2015

Arta de a vorbi

Vorbind cu o prietena buna si fericita posesoare a una bucata Yanis si una bucata Eliza, am dezbatut si un subiect care imi place tare mult: cum mi-am invatat copilul sa vorbeasca, sau mai bine zis, cum l-am ajutat sa invete, ca pana la urma fiecare copil invata singur, mai intati de toate e meritul lui. Cred ca e unul din putinele lucruri pe care am fost sigura 100% de la inceput ca l-am facut bine .

Bun, prietena mea se plangea ca niciunul din copii nu vorbesc (Yanis are aproape 3 ani, iar Eliza aproape 2).

Inainte de a vorbi copilul trebuie sa aiba totusi un vocabular, sa cunoasca lucrurile care il inconjoara, sa aiba informatia si sa ramana doar pronuntia de invatat, asadar recomand tuturor mamicilor sa le numeasca obiectele in fata copiilor si sa repete zilnic denumirea, chiar daca inca nu vorbesc. De exemplu cand vrea o cana cu apa i-o aratati si spuneti atat: cana, apoi i-o dati in manuta si inainte sa ii dati apa mai repetati o data. Daca faceti asta in fiecare zi, copilul o sa se familiarizeze atat cu obiectul cat si cu pronuntia. Ideea e sa fie cat mai simplu, de preferat un singur cuvant, astfel copilul va asocia obiectul cu acel cuvant. Sunt de evitat frazele sau propozitiile precum: vezi mami, cana! sau: aceasta este o cana, deoarece copilul nu va asocia cana cu un cuvant anume. Aceste propozitii le puteti folosi cand copilul e mai mare (de ex 2,5-3 ani).

Poate ati observat ca inainte de a vorbi, copiii ne inteleg si chiar executa comenzi simple, iar eu sunt convinsa ca le este mult mai usor sa invete sa vorbeasca cu un bagaj de cunostinte mai mare, faptul ca ei deja cunosc obiectul le da incredere sa il si numeasca mai repede.

Un alt lucru pe care l-am observat la Vladut a fost ca cerea anumite lucruri, le numea, insa avea tendinta sa nu imi raspunda cand il intrebam ce vrea. De evemplu arata cu degetul si spunea apa sau mal, eu luam marul i-l pregateam si inainte sa i-l dau i-l aratam si il intrebam: vrei mar? Copilul intindea manutele dar nu raspundea, asa ca eu ma prefaceam ca nu inteleg ce vrea. Evident ca el se enerva, dar nu ii dadeam marul decat dupa ce ii spuneam asa: Mami nu intelege. Daca vrei spune da. La inceput nu imi raspundea, apoi dupa o saptamana a inceput sa imi raspunda cu da la intrebarea vrei... La fel am procedat si cu nu, ii dadeam sa manance si ma prefaceam ca nu inteleg ca nu mai vrea: Mami nu intelege. Mai vrei? Daca nu mai vrei spune nu si mami se opreste. A fost suficient o data sa vada ca atunci cand spune nu este lasat in pace.

Ce m-a ajutat pe mine mult au fost cartonasele educative (cu ocazia asta m-am hotarat si eu sa fac la atelier), tin minte ca am cautat mult pana am gasit. Sunt cartonase simple cu imagini si cuvinte. Luam un cartonas pe care era desenat un pat, apoi pronuntam cuvantul si repetam de cateva ori, dupa care il duceam in dormitor si i-l aratam, il asezam pe el si ne jucam un pic. Dupa cateva zile imi arata singur patul cu degetelul cand intra in dormitor. La fel si cu fructele ii puneam un cartonas cu o para in fata, apoi luam si una din frigider si il lasam sa se joace cu ea. L-am ajutat, dar l-am lasat sa descopere singur obiectele.

Mai tarziu, tot cartonasele ne-au ajutat sa descoperim actiuni: mancatul, dormitul, spalatul etc si sa asociem obiectele invatate cu activitatea. De exemplu cartonasul cu pieptanul i-l intindeam dupa ce il pieptanam si imi spunea nu numai cum se numeste ci si la ce se foloseste.

Vladut a invatat sa vorbeasca foarte repede, dar poate si pentru ca asta era singurul mod in care s-a exprimat pana pe la 2 ani (adica nu isi exterioriza sentimentele, nu ma lua in brate, nu ma pupa, nu imi arata cand ii placea sau nu ii placea ceva, el doar imi spunea, dar nu lasa sa se vada nicio emotie). Prima oara l-am vazut imbratisand o pisicuta pe la doi ani si ceva si atunci mi s-a luat o piatra de pe inima. Acum la aproape 3 ani isi exprima sentimentele foarte bine, a recuperat repede, dar tot nu stiu ce l-a facut sa se deschida asa. Radu de acum ma ia si ma smocoteste toata, rade se bosumfla, are cu totul o alta personalitate, sau temperament (nu stiu daca putem vb despre personalitate la 8 luni).

Nu cred ca exista o varsta la care un copil ar trebui sa invete sa vorbeasca, el va vorbi atunci cand el va fi confortabil, cand se va simti pregatit. E o provocare foarte mare pentru ei si nu trebuie fortati sau dimpotriva descurajati (de exemplu am vazut parinti care radeau in public, pentru amuzamentul altora, de copilul lor cand nu reusea sa pronunte ceva si se vedea ca era stanjenit). 

In majoritatea cazurilor copiii invata sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani, exista insa si cazuri cand invata mai devreme sau mai tarziu (stiu cazuri de copii sanatosi care nu au vorbit deloc pana la 3 ani). Rabdare!

2 comentarii:

  1. Interesante informatiile, si eu cred ca felul in care conversam cu copilul ii influenteaza capacitatea de a vorbi mai repede. Incerc sa ii numesc mereu lui Bogdan obiectele, sa ii arat cum se numeste fiecare lucru si actiune, sper sa il ajute sa isi formeze un vocabular care sa ii fie util mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa ca o sa ii foloseasca, un copil nesigur isi da drumul mai greu, cred ca le este teama sa nu gresasca, le e teama de nou, ca si noua, ma bucur ca ti s-a parut interesant.

      Ștergere