Talus Valgus si moda ghipsului la sugari

Ce inseamna talus valgus? 

 

Datorita pozitiei bebelusului in uter, sau din motive ereditare, laba piciorului poate fi indreptata spre exterior (talus valgus), interior (talus varus), sau flexata prea mult.

 

Asadar, talus valgus este o pozitie incorecta a piciorului, spre exterior, care mai tarziu poate conduce la deformari ale piciorului ce vor incomoda la mers.

 

Este important sa stim ca talus valgus se clasifica in grade, in functie de cat de mare este devierea fata de pozitia normala (de exemplu unghiul in care sta piciorul), practic in functie de gravitatea afectiunii.

 

Abordarea ortopezilor in tratament.

 

Exista doua opinii ale medicilor ortopezi si prin urmare doua abordari total diferite in ceea ce priveste tratamentul la copiii mici.

 

O prima categorie de medici prefera o abordare agresiva, recomandand: ghips cat mai devreme, de preferat in prima luna de viata a bebelusului, ulterior atele, electrostimulare, kinetoterapie, incaltaminte ortopedica (si poate alte metode de recuperare sau stimulare).

 

Partea buna a acestui tip de terapie este ca (in cazul in care se efectueaza in mod corect) are rezultate foarte bune, ducand de cele mai multe ori la recuperare totala si corectarea 100% a pozitiei vicioase.

 

Partea proasta e ca se merge pe ideea de corectare 100%, astfel nu se tine cont de cat de grava este problema ci se recomanda schema completa  de tratament pentru toata lumea, deoarece in opinia lor kinetoterapia fara ghips nu poate corecta decat partial piciorul. In plus schema completa de tratament este extrem de costisitoare (acum un an jumate m-a costat in jur de 700 ron pe luna doar kinetoterapia). Kinetoterapia se poate face si gratuit la Grigore Alexandrescu parca, dar nefiind profit direct, nu se ocupa asa bine, e foarte aglomerat si ora de kinetoterapie ajunge sa fie in realitate de doar 15 -20 minute.

 

O a doua opinie se bazeaza pe cat de grava este afectiunea. Daca este intr-adevar grav atunci recomanda ghipsul, altfel nu. Explicatia ar fi asta: pana la varsta de 1,5 - 2 ani mersul nu este format, in plus toti copiii au picior plat initial. Astfel pana la 2 ani nu se poate pune un diagnostic clar de talus valgus, deoarece de multe ori picioarele se indreapta fara interventii (cu conditia sa nu fie grav). Pana la 2 ani se recomanda metode alternative de tratament precum: mersul descult pe nisip si iarba, mersul la mare, incaltaminte cu taloneta (nu neaparat ortopedice), masaj la domiciliu si eventual, daca e cazul kinetoterapie.

 

Si evident dupa ce ai consultat doi medici care ti-au spus unul: hais si altul: cea, intrebarea care in mod evident si-o va pune orice parinte: bine, bine si eu ce fac?

 

Pai e evident: fiecare parinte isi va asculta instinctul si ratiunea, dupa care, nefiind specialist in domeniu va lua o hotarare, sperand ca a luat-o pe cea corecta.

 

Asa am facut si eu, cu al meu pui si am hotarat sa fac doar kinetoterapie si sa il duc la mare, sa il las cat mai mult descult etc. Oricum nu as fi avut bani de electrostimulare si mai stiu eu ce.

 

La noi a fost cam asa: la 8 luni, cand s-a ridicat Vladut in picioare mi se parea ca nu calca bine, asa ca am ajuns la Ortoclinic la o consultatie. Pana atunci nu observasem ca ar avea picioarele strambe nici eu si nici alti 3 sau 4 pediatri care l-au consultat, prin urmare nu putea fi ceva grav...

 

Bun, mi-am facut programare pentru o simpla consultatie, dar la plecare am fost taxata dublu si am intrebat de ce. Mi s-a raspuns ca doamna doctor (Contanu parca) facuse o sedinta completa de evaluare si stabilire a tratamenului. Bine, bine, dar eu nu cerusem asa ceva, eu vroiam doar o consultatie sa imi spuna daca e intr-adevar o problema sau doar mi se pare mie. In schimb in 10 minute am primit o sedinta complexa cu diagnostic si schema de tratament. Am fost putin sceptica deoarece diagnosticul i l-a pus dupa ce l-a vazut cam un minut fara ciorapei. Ma mir ca nu mi l-a diagnosticat de dupa usa si prin salopeta de fas, dar eu nu sunt ortoped, asa ca ce stiu eu?

 

Am intrebat cum sa ii fac eu masaj si nu a vrut sa imi arate, mi-a zis ca o sa ii faca kinetoterapeuta(din nou se asigura ca nu am venit doar ca sa imi arate cum sa ii fac singura masaj). Tanti de la receptie a fost asa de draguta incat s-a oferit sa imi faca si masuratorile pentru atele (noroc ca era deja prea mare pentru ghips) ca sa pot sa dau comanda pe loc, de ce sa pierdem timp pretios? Am refuzat politicos spunand ca imi dorisem o simpla consultatie si am nevoie de timp sa ma hotarasc. Am avut senzatia tot timpul ca vor sa ma stoarca de bani si sa ma forteze sa iau pe loc niste decizii importante, sau mai bine zis, sa le ia ei pentru mine. Kinetoterapia costa cam 700 ron pe luna, atelele vreo 200 ron, dar trebuiau schimbate si alea in fiecare luna, ca doar copilu' creste (in cazul sugarilor saptamanal), electrostimularea care trebuie facuta zilnic, minim 10 sedinte (si aia era vreo 1000 ron), plus incaltamintea ortopedica 200-300 de ron cam la 2 luni (deja peste indemnizatia mea de crestere copil ), plus costurile consultatiilor ulterioare.  Preturile pe care le-am exemplificat sant cele de acum un an.

 

Bun, o sun pe pediatra care s-a mirat, mi-a raspuns ca se astepta sa imi recomande kinetoterapia si atat, atelele i se par cam mult pentru ce are el la picior si mi-a facut o trimitere la un alt medic de la Medlife Ulici Alexandru (o consultatie la el costa peste 300 de lei). In fine, o fac si pe asta (sanatatea copilului nu are pret), ma prezint la consultatie si imi spune ca nu e nimic grav, ca se poate corecta singur, ca intr-adevar piciorul se flexeaza prea mult din cauza muschilor slab dezvoltati. Mi-a aratat cum sa ii fac masaj acasa, mi-a spus ca nu e obligatorie kinetoterapia, ca pueam sa il duc de cateva ori si apoi sa fac eu exercitiile cu Vlad acasa, in rest sa il duc la mare cel putin 2 saptamani, sa il las cat mai mult descult si incaltaminte cu talonet. Apoi am intrebat de atele si electrostimulare si mi-a spus: nici vorba de asa ceva, ca e vorba de bani si mi-a tinut un discurs intreg despre industria ortopediei si cum sant parintii storsi de bani cand nu e cazul. In plus, Vladut avea musculatura slab dezvoltata si atelele ar fi dus la atrofierea lor (asta nu as sti daca e adevarat pentru ca nu sant ortoped).

 

Am mers pana la urma la kinetoterapie la Ortoclinic, pentru ca era aproape de casa, dar acolo trebuia sa ascult predicile kinetoterapeutei care imi tot recomanda sa merg pe schema de tratament a doamnei doctor de acolo. I-am explicat situatia i-am spus ca avem alt ortoped si daca nu vrea sa lucreze cu noi in conditiile astea sa ne spuna. Cu toate astea, o data cand l-a dus tati la sedinta, s-a intors acasa cu niste benzi elastice lipite direct pe piele. I le pusese fara sa intrebe si pe deasupra benzile nu trebuiau udate, iar daca le udam sa le usuc cu feonul. Cum sa il spal la fund fara sa il ud pe picioare? si cum sa imi usuc cu feonul (pe picioare) copilul cu dermatita atopica? A plans saracutu pana i le-am dezlipit (parca erau lipite cu ciment benzile alea) si i-am spus terapeutei ca eu decid daca punem sau nu benzi si daca era nevoie preferam sa fac mai multe sedinte decat sa ii pun benzi 2 saptamani.

 

Intr-una din zilele in care il duceam pe Vladut la kinetoterapie am povestit cu mamica unei fetite de 2 luni, care avea ghips si venea saptamnal sa il schimbe si mi-a povestit aproape plangand ca ultima data ii pusesera ghipsul gresit si pediatrul ii trimisese de urgenta sa il modifice, deoarece piciorul ii statea sucit. Imi povestea ca au luat-o ca din oala, vai trebuie ghips, acum si nici n-a apucat sa ia o hotarare ca fetita ei era deja in ghips la o luna, imi spunea ca pur si simplu au fost agasanti si nu a putut sa se dezmeticeasca. Mi-a mai spus ca ea nu observase ca are piciorusele strambe. In momentul ala m-am bucurat ca nu a trebuit sa iau o hotarare asa de importanta la doar o luna de la intrarea in rolul de mama. M-am intrebat ce as fi facut, dar chiar nu stiu.

 

Inca nu sant convinsa care din cei doi medici avea dreptate, pur si simplu am facut cum am crezut si simtit eu si am ales ce mi s-a parut mai util asa incat sa ma incadrez si in bugetul familiei. Vladut inca mai calca putin stramb, vom mai merge la un control la ortoped, cat de curand, pentru linistea noastra.

Vizita la medic

A mai trecut un an, baiatul meu are doua primaveri :), acum o incepem impreuna pe a treia pentru el si a douazecisinoua pentru mine. Cateodata a fot greu, alteori mai usor, in tot cazul, a fost in permanenta frumos! Abia astept sa creasca, imi place sa vad cum invata lucruri noi cu fiecre zi care trece, in acelasi timp ceva din mine se intristeaza si ar vrea sa ramana mereu copil, mereu innocent si deschis.

 

Am trecut si peste controlul de doi ani, cu tot cu proba lui de foc (cantarul), desi avem doar 11 kg doctorita ne-a asigrat ca arata foarte bine si chiar i-a laudat dintisorii. Ne-a spus ca foarte multi copii au deja, la 2 ani, dintisorii cariati sau strambi. Vladut a fost timid tot timpul consultatiei (insa nu si frica), a descoperit repede ruleta, care l-a preocupat pana la plecare.

 

Vizita la doctor a fost una placuta, atat pentru noi cat si pentru Vladut, care a decretat ca vrea "inc' o data la doctorita mergem".

 

Tin minte ca eram proaspat mutati in Bucuresti cand am nascut, nu cunosteam pe nimeni si eram foarte dezorientata in ceea ce priveste alegerea unui pediatru pentru Vladut. Stiam doar ca vreau pe cineva care sa poata veni sa il consulte acasa in primele 2 luni (cand controlul e saptamanal,mai ales ca nu cunostam orasul).

 

Pana la urma m-am hotarat si am vorbit cu doctorita cu care s-a nscut, doctorita care facea si vizitele medicale in maternitate. La prima vedere mi s-a parut prea tanara, insa am observat-o cand a consultat bebelusii, inclusiv pe Vladut. Mi-a placut mult cum s-a purtat cu ei, a fost delicata si blanda, dar ferma si hotarata in acelasi timp, fara ezitare. Ii lua si ii intorcea pe toate partile si niciunul nu a protestat pentru ca in acelasi timp le vorbea bland si le explica ce si de ce le face, ca si cum ar intelege. Mi-a placut tare mult cum au decurs vizitele, asa ca am ales-o, in ciuda varstei.

 

Nu regret alegerea pe care am facut-o. Ma linistea intotdeauna, era mereu calma si cred ca tocmai pentru ca era tanara ma asculta cu rabdare daca aveam ceva de spus, nu ma intrerupea niciodata si a tinut cont de fiecare data de ce ii povesteam (spre exemlu simptomele lui Vladut).

 

Tin minte o intamplare amuzanta, Vladut avea cateva zile si tati a intrat in panica pentru  ca s-a constipat si a sunat-o pe doctorita la ora 6 dimineata disperat (desi am incercat sa il linistesc spunandu-i ca inca 2-3 ore nu pateste nimic, sa sune mai tarziu), apoi a asteptat o ora in fata farmaciei pana s-a deschis, ca sa cumpere supozitoare cu glicerina  :))

 

Asta a simtit el ca trebuie sa faca (desi stia ca farmacia e inchisa). Nu au fost multe momente de panica pentru motive banale, insa ele au existat la inceput, iar doctorita nu a ras de noi si a continuat sa ne raspunda la telefon.

 

S-a intamplat sa mergem de cateva ori si la alti doctori, dar nu am gasit pe altcineva cu care sa pot colabora asa de bine, nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu niciunul din cei la care am mai fost. Cei mai multi nu ma ascultau cand le spuneam ca i-a fost rau lui Vlad si le explicam ce si cum s-a intamplat. Il examinau 5 minute, puneau diagnosticul si ii dadeau repede un antibiotic(fara analize sau antibiograma), pe care in caz ca ma hotaram sa i-l dau, peste o saptamana eram din nou la doctor, lui tot rau ii era si pe deasupra i-am mai dat si antibiotic degeaba (si trageam si cu burtica dupa antibiotic).

Doctorita noastra nu ne-a recomandat medicamente decat in cazuri de urgenta, din contra, ma sfatuia sa nu ii dau decat atunci cand nu avem de ales.

 

Desigur ca nu este meritul meu, sunt constienta ca am avut noroc choir ca am ales-o pe ea, acum insa, asta as urmari atunci cand aleg un medic pediatru:

 

1. Sa asculte, sa putem comunica, sa existe o incredere reciproca,

 

2. Sa raspunda cu rabdare si calm la toate intrebarile, sa explice asa incat sa intelegem ce se intampla cu bebe,

 

3. Sa fie disponibil. Sa raspunda oricand la telefon, chiar si noaptea, sa vina in caz de urgenta. Sa putem suna fara sa avem strangerea de inima ca deranjam,

 

4. Recomandari de la persoane  de incredere,

 

5. Sa aiba experienta cu bebelusi,

 

6. Sa faca si vizite la domiciliu,

 

7. Sa se poarte frumos cu copiii, sa ii placa si copilului de el/ea, altfel vizitele medicale vor devin un chin,

 

8. Distanta pana la cabinet.

Cum alegem medicul ginecolog?

Ai aflat ca esti insarcinata? Sau planifici asta? Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa alegi un ginecolog care te va consilia pe perioda planning-ului, va urmari sarcina si te va asista la nastere.

 

Alegerea trebuie facuta cu grija, fiind mai bine ca monitorizarea/urmarirea sarcinii sa se faca de un singur medic.
 

Iata cateva aspecte pe care le poti avea in vedere atunci cand alegi medicul ginecolog:
 

1.      Referinte/recomandari de la personae pe care le consideri de incredere si experienta profesionala

 

2.      Daca doctorul la care te-ai gandit lucreaza la o clinica privata asigura-te ca asista la nasteri (clinica e dotata cu o maternitate functionala, sau medicul lucreaza si intr-un spital de stat). De ce va spun asta? Pentru ca eu am avut surpriza neplacuta ca in saptamana 20 de sarcina sa aflu ca doctorita care ma monitoriza  nu asista la nasteri pentru ca lucra la o clinica privata ce nu avea sala de nasteri. Nu inteleg de ce a trebuit sa intreb eu, nici prin cap nu mi-a trecut ca cineva care nu asista nasteri ar putea monitoriza o sarcina. In saptamana 20 imi spunea sa stau linistita ca imi recomanda ea pe altcineva cu care sa nasc, dar ea poate sa ma monitorizeze in continuare, ce rost are sa merg sa stau la cozi prin spitale? Corect ar fi fost sa imi spuna de la inceput si sa aleg eu daca vreau sa imi monitorizeze sarcina in aceste conditii. Toate astea veneau de la o doctorita de care am fost multumita pana atunci.

 

3.      Un alt aspect este cel al spitalului/clinicii unde lucreaza. Intr-o clinica privata, nasterea poate fi costisitoare chiar si cu abonament. Va trebui sa alegeti intre confortul si curatenia din spitalele private si sectia de neonatologie a spitalelor de stat. Cele mai multe spitale private chiar daca au o sectie de neonatologie, vor trimite bebelusul cu salvarea, la un spital de stat in caz de urgenta (din lipsa de dotari sau personal pe partea de neonatologie), asta inseamna ca se vor pierde minute pretioase pana bebe va primi interventiile necesare. In spitalele de stat in schimb riscati sa il luati pe bebe acasa cu infectii virale.

 

 

4.      Poti lua in considerare si daca doctorul face personal ecografiile, sau doar le interpreteaza.  Una e sa citeasca  3 randuri pe o foaie, reprezentand concluziile altcuiva si alta cand il vede personal pe bebe in burtica si il poate examina din ce unghi doreste, face cate si ce masuratori vrea si trage propriile concluzii. In plus, e posibil sa te trimita in alta parte (alta clinica/spital) spentru ecografie, dupa care va trebui sa revii pentru interpretare. Asa vei face multe drumuri in plus pentru o ecografie.

 

5.      Daca doctorul este foarte aglomerat e posibil sa fie grabit la consultatii, sa nu iti dea informatii cand le soliciti, in plus, o sa obtii programari foarte greu, o sa astepti foarte mult pe holuri etc.

 

6.      Nici distanta dintre casa si cabinetul/spitalul unde vei merge la consultatii nu e de neglijat, deoarece spre sfarsitul sarcinii va trebui sa mergi la controale saptamanale.

 

7.      Un aspect mai putin important, insa care poate fi luat in calcul este daca doctorul tau lucreaza in mediul universitar (nu neaparat profesor, poate fi si asistent). Poate fi un avantaj  deoarece, sunt la curent cu tot ce e nou in domeniu, sunt obligati prin munca lor (sa faca studii, cercetari, sa participe la conferinte si congrese internationale, schimburi de experienta si practica in strainatate etc.)

 

8.      Nu in ultimul rand, este foarte important sa te simti confortabil cu alegera facuta, sa poti avea incredere in medicul tau.

 

9.      Si ca sa fim siguri, de ce sa nu cautam un pic si pe internet parerile altor paciente.

 

Acestea sunt criteriile pe care eu le-am avut in vedere, voi puteti sa tineti cont doar ce cele care vi se par potrivite. O sa va rog sa imi spuneti si voi daca v-ati gandit si la altele, pentru a completa lista.  Un alt articol pe aceasta tema: cum-gasim-ginecologul-potrivit