Fundulet rosu? Uitati de el!

In primul rand scapati de bona sau cresa (dupa caz), glumesc desi, odata cu intoarcerea voastra in campul muncii, e clar ca nimeni nu va avea grija la fel ca voi de funduletul lui bebe si va fi mai des rosu. Pentru bone de obcei e un aspect neglijabil si abordarea majoritara: "E doar un fundulet rosu". Bine, bine, dar e funduletul copilului meu si daca se poate altfel, de ce sa fie rosu? Mai ales cand stii ce si cum sa faci ca sa previi asta.

 

Baietelul meu are pielea mai sensibila si i se inroseste funduletul imediat, in timp am invatat cum sa fac sa nu mai aiba deloc funduletul rosu. Iata cateva trucuri personale:

 

1. Nu folositi servetele umede!! Indiferent daca scrie pe ele ca sunt pentru bebelusi, sau ca sunt sensitive, servetelele umede irita cel mai tare pielea bebelusului. Folositi-le doar atunci cand nu aveti de ales (de ex: la un drum mai lung cu masina) 

 

2. Schimbati pampers-ul o data la 2-3 ore si spalati-l pe bebe cu apa dupa fiecare schimbare (intervalul poate fi mai scurt daca e necesar, depinde de bebe). Schimbati-l pe bebe cat mai curand dupa ce a avut scaun.
 

3. Nu faceti exces de sapun. Este suficient daca il spalati pe bebe cu sapun doar atunci cand face caca (daca face o singura data pe zi, e suficient daca il spalati cu sapun de 2 ori pe zi). Excesul de sapun poate irita pielea.

 

4. Lasati pielea sa respire cat mai mult. Asezati-l pe bebe in fiecare zi pe o paturica de infasat si lasati-l putin in funduletul gol. 

 

5. Verificati mereu funduletul (asezati-l pe spate si ridcati-i piciorusele asa incat sa aiba genunchii putin indoiti), daca observati ca incepe sa se inrosasca aplicati cicaplast crema (e scump, dar nu va fi nevoie sa il dati decat o data la 2-3 zile daca nu a apucat sa se inrosasca tare, in plus e si foarte bun, atentie insa ca exista 2 feluri de cicaplast, balsamul cu B5 nu e bun, asa ca cereti crema la farmacie, specificati ca nu vreti balsam si uitati-va sa nu scrie B5 pe cutie. Eu am patit-o si imi tot spuneau farmacistele ca nu exista decat balsamul, doar doar oi cumpara). Pe noi bephanten nu ne-a ajutat prea mult.

 

Incercati sa il invatati cat mai repede la olita, odata cu pampersul va disparea si funduletul rosu. De cand am inceput sa respectam cele 5 puncte de mai sus nu am mai avut deloc funduletul rosu, sper sa fie de folos petru toata lumea :)

Sursa fotografiei

P.S. a mai ramas o zi si un pic pana la venirea lui Radu pe lume (de vineri vor fi 4 membri in familia noastra)

Ce crema de protectie solara folositi pentru copiii vostri si cu ce factor?

Astazi am fost sa imi ridic concediul medical si intamplarea face ca doctorita de familie are cabinetul langa mall, evident am intrat si foarte previzbil: nu m-am putut abtine si am cumparat palariute de soare, ca doar vine vara si slip de baie pentru Vladut, v-am spus ca vreau sa il trimit la mare cu tati anul asta, chiar daca eu si fratiorul nu o sa putem merge. In plus, nu am rezistat nici unei camasute cu papion, tot pentru Vladut, consolandu-ma apoi cu idea ca i-ar fi trebuit oricum pentru botezul lui Radu.

 

Toate mi s-au parut foarte scumpe, dar cum nu prea reusesc sa pun in aplicare principiul "omul gospodar isi face vara sanie si iarna car", am suportat consecintele si am renuntat la un Grande Caramel Macchiato cu frisca, decofeinizat si o tarta cu lamaie de la Starbuks (pe care le aveam incluse in programul de azi).

 

Si daca tot ne pregatim pana la capat, am zis sa ii cumpar si o crema de plaja. M-am tot invartit printre rafturi si din cauza ofertei variate, dupa o jumatate de ora de citit etichete am plecat cu mana goala si hotarata sa o caut pe cea de anul trecut, in speranta ca nu a expirat.

 

Vara trecuta am fost foarte multumita de crema, Vladut nu s-a ars deloc si nici nu a trebuit sa il dau de prea multe ori. Nu prea sta la uns, nu ii place, dar am luat o crema tip spray de la Nivea (era la reducere cand am luat-o si am dat pe ea atunci vreo 20 de lei, acum am vazut-o pe raft cu 40 si de asta m-am hotarat sa o caut pe cea veche) si ii placea senzatia de pulverizare, cred ca il racorea putin, asa ca ma lasa sa il dau. Crema are factor de protetie 50 si e rezistenta la apa (si spre surprinderea mea, chiar a fost), il dadeam cu ea doar de 2 ori pe zi (dimineata si dupa-masa cand mergeam la plaja).

 

Mamicile din grupul meu de facebook vorbeau despre crema de plaja si spuneau ca pediatrii le-au recomandat spf 30. Noua pediatra ne-a spus ca pana la 2 ani sa folosim 50 apoi 30, sau daca e mai mare sa folosim totusi 50 daca e prima data cand merge la mare, apoi in anii urmatori putem incerca 30.

 

Cremele cele mai recomandate de mamici au fost: Anthelios dermopediatric (mie asta mi s-a parut foarte scumpa - in jur de 65-70 de lei (mie nu mi se pare ca merita sa dai pe o crema de plaja mai mult de 30 de lei), mai ales ca o folosim doar 2 saptamani zi de zi, in rest sporadic), crema de la Nivea de care v-am spus, Bioderma cu spf 50+ si Avene cu spf 50.

 

Voi ce creme de plaja folositi si cu ce factor de protectie? Daca se poate si un pret aproximativ, v-as fi recunoscatoare.

Regimul alimentar in diareea sugarilor - retete

Bebe are diaree (stiu, un scenariu nefericit, dar se poate intampla), de cele mai multe ori episoadele diareice virale sau din cauza alimentara se pot remedia doar cu regim alimentar si probiotice, de altfel, chiar si in cazurile de infectii bacteriene sau parazitare, pe langa tratamentul indicat de medicul pediatru, bebe va trebui sa tina regim o perioada.

 

Daca bebe e foarte mic, intreruperea alimentatiei cu lapte este exclusa, asa ca singurele alimente care i se pot da (pe langa lapte) sunt: ceaiul de menta, apa de orez si supa de morcovi. Nu inlocuiti laptele cu unul delactozat sau hidrolizat decat la recomandarea medicului. Puteti incerca in schimb Humana HN (doar partial delactozat pentru o digestie usoara, contine fibre de banane, pentru baietelul meu a facut minuni) cate un pic inainte de masa la san (nu intrerupeti alaptarea!).

 

De asemenea e bine de stiut ca mamele care alapteaza trebuie sa tina si ele regim, sau macar sa nu consume alimente cu efecte laxative. Ceaiurile pentru sporirea lactatiei sunt laxative, la fel si pastilele(ex: Galafor).

 

Apa de orez - pentru sugari mai mici de 3 luni

Se spala bine 30 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul incepe sa infloreasca. Se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara prin sita sau tifon. Boabele de orez se arunca. Penrtu apa de orez slaba se va completa cu apa fiarta pana la volumul initial (1 litru),

De curand am vazut pe internet retete ce contin zahar. Este de preferat sa nu indulciti apa de orez, zaharul poate provoaca diaree! Daca chiar trebuie sa o indulciti atinci folositi zaharina nu zahar.

Daca lui bebe nu ii place, puteti sa va mulgeti si sa o amestecati cu lapte de san, sau daca il alimentati artificial puteti prepara laptele praf cu apa de orez in loc de apa simpla.

Se poate pastra la frigider 24h.


Mucilagiu de orez - pentru sugari mai mari de 3 luni

Se spala bine 40-60 g de orez si se pun la fiert intr-n litru de apa, apoi se fierbe in clocot pana bobul se terciuieste. Dupa fierbere se paseaza orezul de 2 ori prin sita si se amesteca cu apa ce a ramas dupa fierbere.

Am aceleasi observatii referitoare la zahar ca la apa de orez.

Se poate pastra la frigider 24h.


Supa de morcovi Concentratie 30% - pentru sugarii sub 3 luni

Se iau 300 g de morcovi se curate bine (pentru a fierbe mai usor se taie rondele) se pun la fiert in 1 litru de apa, se lasa si se fierb bine la foc mic, pana cand morcovii pot fi pasati prin sita. Este de preferat sa nu adaugati apa in timpul fierberii. La final morcovii se paseaza prin sita si se amesteca cu apa in care au fiert, apoi adaugati apa fiarta pentru a completa pana la cantitatea initiala (1L).

In maxim 36 de ore va aparea asa-zisul scaun de morcovi (adica scaunul solid), acest lucru previne deshidratarea si ajuta la reglarea tranzitului. Supa de morcovi nu este recomandata pe perioade mai lungi de 1 saptamana, pentru prelungirea perioadei cereti sfatul medicului pediatru.

Se poate pastra la frigider 24 h.

Supa de morcovi Concentratie 50% - pentru sugarii peste 3 luni

Procedeul este acelasi ca la supa de morcovi de concentratie 30%, singura diferenta fiind cantitatea de morcovi: 500g la 1 litru apa.

Se poate pastra la frigider 24 h.

Orez pasat cu branza de vaci si mar copt - pentru bebelusi de la 5-6 luni

Pentru o portie de 200 grame sunt necesare: 100 g orez fiert in apa si pasat prin strecurtoare, 50 g branza proaspata de vaci, un mar copt la cuptor (intepati in prealabil  marul cu o furculita sau cu cutitul pentru a nu va exploda in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Puteti incerca si fara mar (daca bebe mananca) marul e pentru gust si are si el efect constipaiv (150g de orezi si 50 g branzica).

Sau putei incerca doar orez cu mar, fara branzica (daca lui bebe nu ii place branzica, sau daca nu are voie lactate: 130g orez + un mar copt)


Orez pasat cu branza de vaci si banana coapta - pentru bebelusi de la 6-7 luni.

100 g orez fiert pasatprin sita, 50 g branzica de vaci si 1/2 banana coapta (se curata de coaja si se pune in cuptor). Se amesteca bine totul, se mai da o data prin blender, pentru a deveni omogen si pastos.

Se poate si fara branzica (130 g orez + 1/2 banana coapta)

Pe period cat bebe are diaree, din categoria fructe sunt recomandate merele si bananele, dar nu crude, numai coapte.

Ah, era sa uit, pe perioada cat bebe are diaree, nu e bine sa introducem alimente noi, asa ca, daca nu ati incercat banana pana acum, mai bine ramaneti la reteta cu mar copt.

Carnita fiarta de pui cu morcov si orez - incepand cu 7-8 luni

Aveti nevoie de 50g (aprox 1 pulpa inferioara dezosata) de pulpa de pui fiarta separat cel putin 1 ora, 80 g orez fiert, 70 g morcov fiert. Se amesteca si se dau la blender (ca sa va fie mai usor taiati carnea de pui bucatele inainte sa o dati la blender). Apa in care au fiert fiecare se arunca.

Daca bebe e mofturos si nu ii plaae, incercati sa adaugati si mar copt.


Puteti mari cantitatile daca aveti un bebe mancacios, toate retetele le-am folosit cu success la baietelul meu mofturos (nu le manca cu mare placere, dar le manca) pofta buna si sanatate multa!

Giardia, atentie la animale!

Animalele sunt tare dragalase, baietelului meu ii plac foarte mult, un pic prea mult as putea spune, pentru ca de multe ori nu se rezuma la mangaiatul lor, ci le da si cate un pupic cand nu suntem atenti. Totusi, nu trebuie sa  uitam ca ele, oricat de dragalase ar fi, sunt purtatoare a multor paraziti, bacterii si microbi, printre care si Giardia.

Desi nu se vede cu ochiul liber (ci doar la microscop), Giardia face parte din caegoria parazitilor intestinali si se transmite prin contactul cu animale/persoane sau lucruri infectate. Chiar daca face parte din categoria de "boli ale mainilor murdare", infectia poate aparea chiar daca respectati cu rigurozitate regulile de igiena, deoarece bebe va trece de la steril la linsul pe jos, in momentul in care va incepe sa mearga in patru labe. Restrangerea/ limitarea zonei de plimbare a lui bebe nu este o solutie deoarece el are nevoie sa exploreze pentru a-si dezvolta capacitatile motorii si neurologice, pentru a castiga incredere in sine si totodata un grad minim de independenta. In plus asa se face si imunizarea.

 

Pediatrii ne vor explica, cu siguranta ca au contactat boala pentru ca nu au fost spalati pe maini ininte de masa, nu trebuie sa ne fie rusine, dar nici nu are rost sa ne apucam sa le explicam ritualul nostru de igienizare zilnica, pana la urma e datoria lor sa ne atentioneze.

 

Uneori, cauza infectiei cu Giardia poate aparea tocmai urmare unei igiene prea stricte datorita lipsei de colonizare a intestinului cu bacterii positive, sau in urma unui tratament cu antibiotice, din acelasi motiv. Organismul este mai sensibil in lipsa existentei unei flore intestinale echilibrate, iar asta inseamna ca este mai mult loc pentru praziti si bacterii daunatoare, care se pot inmulti nestingherite.

 

Copilul se poate juca in iarba in care in prealabil au stat caini si sa existe deci urme de excremente de caini, apoi, fara sa iti dai seama duce manuta la nas sau la gurita, sau se joaca cu jucaria unui copil care are giardia, o baga in gurita, scenarii sunt multe.

 

Asadar, cauzele infectarii pot fi: igiena precara, lipsa colonizarii cu bacterii bebefice a intestinului si contactul cu animale/persoane/obiecte contaminate.

 

Initial, copilul va prezenta o alternare de scaune solide si scaune moi sau apoase de culoare deschisa, astfel ca putem crede ca e ceva alimentar, insa dupa cateva zile debutul bolii va fi brusc si destul de agresiv: varsaturi in jet, dupa care va aparea o diaree severa cu scaune apoase si decolorate (galbene), stari de greata, apatie. Dureri de burtica, balonare, prezenta de mucus si/sau sange in scaun, stagnarea cresterii in greutate, pericol de deshidratare.

 

Nu toti copiii infectati prezinta simptome, cu alte cuvinte nu toti copiii infectati se imbolnavesc, ci doar cei sensibili. Unii copii traiesc ani de zile cu infectii cu giardia fara sa ii deranjeze, insa ei pot contamina alti copii. Daca nu exista simptome, medicul va lua decizia de tratament in functie de riscul existent de a transmite infectia. Teoretic, nu este necesar tratamentul unei infectii care nu produce simptome.

 

De asemenea, toti membrii familiei vor fi testati pentru giardia si nu se va administra tratament decat persoanelor ale caror analize sunt pozitive.

 

E posbil ca examenul coproparazitologic sa iasa normal insa exista o alta analiza, cu ajutorul careia poate fi depistata infectia: antigen giardia.

 

Ce face acest parazit? Se instaleaza pe mucoasa intestinului, unde se hraneste cu substantele nutritive ce ar trebui sa ajunga la copil, din aceasta cauza poate aparea malabsorbtia si stagnarea cresterii in greutate. Deteriorarea si iritarea mucoasei conduce la aparitia mucusului sau sangelui in scaun.

 

Diagnosticul se pune in urma rezultatelor analizelor de scaun, iar starea de sanatate se amelioreaza semnificativ incepand cu prima zi de tratament.

 

Reamintesc faptul ca parazitul, fiind un microorganism, nu este vizibil cu ochiul liber in scaunul copilului.

 

Din pacate tratamentul pentru giardia este destul de toxic si avem 2 optiuni: medicamentos (ex: furazolidon) sau homeopat (in cazul celui de-al doilea, trebuie sa stiti ca tratamentul dureaza mult si in mai multe cure, iar rezultatul nu e 100% garantat, inregistrandu-se frecvent reveniri ale bolii). Ca adjuvant, pe langa tratament puteti incerca: usturoiul si semintele de dovleac, lichide multe si saruri de rehidratare, iar dupa tratament administrarea de probiotice. In cazul in care optati pentru tratamentul medicamentos nu e nevoie sa excludeti laptele sau zaharul din alimentatia copilului, sau de orice alt regim, in afara celui pentru diaree (supa de morcovi, micilagiu de orez, banane coapte etc). E important sa nu administram tratamente dupa ureche, ci doar la recomandarea medicului pediatru.

 

O reinfectie indica doua posibilitati: ori tratamentul nu a fost eficient, ori exista o sursa cu care copilul vine inca in contact (animale/persoane contaminate).

 

Atunci cand avem un diagnostic de giardia, este de datoria noastra sa incercam sa evitam contaminarea altor copii, printr-o supraveghere atenta (sa nu pupe alti copii, sa nu foloseasca aceleasi jucarii etc) 

 

Sanatate multa!

 

 

 

La ce varsta introducem perna in timpul somnului?

Pe la un an si jumatate, cand a inceput sa se catere la noi in pat, Vladut a facut cunostinta cu perna si am observant ca ii place. Ii dadeam perna doar la somnul de dupa-amiaza pentru ca stiam ca exista riscul deformarii coloanei. Acum, de cand l-am mutat in patul mare i-am lasat fara sa imi dau seama perna si pe timpul noptii (cam de vreo 4-5 zile).

 

Cand  mi-am dat seama, m-am documentat si ma gandesc sa i-o scot macar pana la 3 ani, dar odata ce a gustat din fructul oprit nu stiu daca ne mai putem intoarce la vechiurile obiceiuri :(

 

La ce varsta introducem perna in timpul somnului?

 

Specialistii spun ca pana la varsta de 2 ani copiii nu au nevoie de perna. In plus, ei nu vor sti ce pierd daca nu le aratati, nu isi vor dori perna daca nu stiu ce este.

 

Chiar si dupa implinirea varstei de 2 ani, medicii recomanda somnul copiilor fara pernuta, daca acestia dorm bine fara ea, prin urmare nu ar trebui sa ne grabim cu utilizarea ei.

 

Un alt indiciu (in afara varstei)  dupa care ne putem ghida pentru alegerea momentului introducerii pernei este cel al perioadei cand se face mutarea din patul de bebelus in patul normal. Explicatia ar fi ca daca bebe e suficient de dezvoltat sa nu cada din pat, este suficient de dezvoltat si pentru a nu se sufoca in perna.

 

De ce suntem tentati sa folosim o pernuta pentru copilul nostru?  

 

Pentru ca ni se pare ca folosind-o, bebe va avea un somn mai odihnitor si confortabil, in plus, atunci cand e racit, folosirea pernei usureaza respiratia si previne infundarea nasului in timpul somnului. De cele mai multe ori parintii introduce perna, fara ca bebe sa isi fi manifestat dorinta de a o folosi.

 

Care sunt riscurile folosirii pernei la bebelusi si copiii mici?

 

Alegerea momentului in care incepem sa folosim pernuta este foarte importanta tocmai pentru ca pana la un anumit grad de dezvoltare, folosirea acesteia poate avea efecte negative asupra sanatatii copilului.

 

Un prim risc ar fi cel de sufocare in timpul somnului, insa acesta este inlaturat odata ce bebe poate sta in fund si se poate intoarce de pe o parte pe alta.

 

Cel de-al doilea risc, este posibilitatea modificarii posturii coloanei, fapt ce va fi observant cu usurinta (teoretic) de medicii pediatrii cu ocazia controalelor periodice.

 

De ce majoritatea seturilor de lenjerie pentru patut includ si perna?

 

Pe asta nu am inteles-o niciodata, de ce contin seturile de bebelusi perne si pilote, din moment ce folosirea lor incepe sa fie permisa in momentul mutarii copilului in pat normal? Prin urmare pilota nu o veti putea folosi niciodata deoarece va fi prea mica pentru un pat normal.

 

Ce nu inteleg defapt este de ce se permite productia de perne si pilote pentru bebelusi din moment ce sunt contraindicate de toti medicii pediatri? La fel si cu premergatoarele (mai putin cele de impins, fara scaunel/support pentru fundulet) si majoritatea port bebe-urilor, care sunt contraindicate de medicii ortopezi . Daca sunt asa daunatoare de ce se fabrica si se vand pe banda rulanta? Mai ales ca vorbim de sanatatea bebelusilor!

 

De cand sunt  mamica mi-au atras atentia o gramada de jucarii periculoase, sau scaunele de masa (cele accesibile ca pret se clatina numai cand pui mana pe ele, nu vreau sa stiu ce se intampla cu un copil care se mai si zbate in timpul mesei, cunosc un caz in care bebe s-a rasturnat cu tot cu scaun pe gresie in bucatarie si s-a lovit urat de tot la cap, stiti ca sunt totusi destul de inalte), se presupune ca mai ales produsele pentru bebelusi sunt facute dupa anumite standarde de siguranta si testate si atunci ma intreb cum de scrie pe aceste produse ca sunt conforme cu standardele de singuranta, cum se permite vanzarea lor daca nu sunt sigure pentru bebelusi?

 

Sursa fotografiei

Alopecia seboreica sau androgeno-genetica

De data aceasta o sa scriu pentru noi femeile, despre un subiect nu demult foarte dureros pentru mine si probabil o problema pentru multe din noi. Cat de frustrant este sa umplem cada cu par? Sau sa avem hainele pline de fire de par? Sa incercam sa astupam "banutul" unde parul e mai rar, sau aproape inexistent si sa lasam par in urma noastra prin toata casa, ca Hansel si Gretel. Sau poate deschidem albumul cu poze si constatam cu amaraciune ca in liceu aveam de cel putin 3 ori mai mult par. E o afectiune cu impact foarte mare asupra psihicului (mai mare decat asupra fizicului din punctul meu de vedere), induce foarte mult stres si lipsa de inredere in sine.

 

1. Ce este alopecia seboreica ?

Alopecia seboreica sau androgeno-genetica, cum mai este numita, reprezinta caderea parului ca o consecinta a excesului de androgeni (hormoni masculini). Este cea mai frecventa dintre alopecii. Ea incepe la nivelul tamplelor si cununei, unde parul este mai subtire si este inlocuit in mod progresiv de catre puf. Acest tip de alopecie este mai frecventa in randul barbatilor insa exista si in randul femeilor. In cazul acestora din urma, evolutia nu este la fel de agresiva ca la barbati, neducand la chelie ci la o rarire excesiva a parului si acei mici "banuti" cu aspect neplacut.

 

2. Cum o recunoastem?

• parul are tendinta de a se ingrasa foarte repede la o zi, maxim doua
  dupa ce a fost spalat,
• cadere in exces (peste 100 de fire de par pe zi),
• caderea parului debuteaza in jurul varstei de 18-22 ani,
• rarirea in mod vizibil (evidenta) a parului in unele zone si aparitia pufului in zona tamplelor.

3. Cauzele aparitiei.

Sunt genetice, hormonale. Excesul de sebum se depoziteaza la radacina firului de par, ducand astfel la "sufocarea" acesteia.

 

4. Diagnostic

Se stabileste de catre medicul dermatolog.

 

5. Tratament

Nu exista un tratament 100% eficient pentru alopecia seboreica insa ii putem incetini sau stopa evolutia astfel:

• folosim sampoane revitalizante fara balsam, sampoane ce stimuleaza circulatia sangelui, cum sunt cele pe baza de: urzica, aloe, cafea etc.
• nu folosim balsam sau masti pentru hidratare, niciun produs ce favorizeaza ingrasarea scalpului (nici macar leacuri naturiste pe baza de ulei de ricin sau petrol dublu rafinat),
• consumam cat mai multe alimente bogate in zinc (spre exemplu nucile, fisticul), nu este indicat sa luam suplimente alimentare de zinc daca nu avem un deficit de zinc care sa reiasa din analize (valabil si pentru alte vitamine),
• hrana sanatoasa, cat mai multe fructe si legume crude,
• nu lasam parul sa se ingrase, il spalam ori de cate ori este nevoie.

 

6. Uraaaa, am scapat!

Eram in clasa a XI-a cand a inceput sa imi cada parul, iar in primul an de facultate m-am surprins in oglinda incercand sa acopar zonele in care il aveam mai rar. Atunci am realizat ca am o problema. Am pus mana pe un album foto si am avut un soc vazand difrenta de volum.

 

Dermatologul mi-a pus diagnosticul si mi-a spus ca nu prea am ce sa fac. Mi-a recomandat totusi samponul Alpecin C1, pe baza de cafea si sulimente alimentare bogate in minerale si zinc.

 

Din acel moment a inceput agonia. Niciun produs nu functiona, nimic nu ma ajuta, parul cadea in acelasi ritm alarmant, in timp ce disperarea mea crestea. Incercasem asa:

• mi-am spalat parul cu ceai de ceapa,
• masti pe baza de ulei de ricin,
• pana si petrol dublu rafinatmi-am pus pe cap,
• Alpecin,
• Nizoral,
• Durcray,
• masti, tratamente cosmetice si o multime de sampoane profesionale,
• Revalid si alte suplimente alimentare,
• am renuntat la vopseaua de par,
• m-am tuns scurt.

Toate eforturile mele erau in zadar, cu cat incercam mai multe produse, cu atat eram mai stresata. 

 

Dupa ce l-am nascut pe Vladut mi-a trecut obsesia caderii parului, ma resemnasem si nu mi se mai parea asa important, aveam alte prioritati, renuntasem sa mai caut o solutie si implicit la ideea ca o voi gasi vreodata.

 

Acum 4 luni, am comandat intamplator, de la o cunostinta o crema de la Herbalife si un sampon pe baza de aloe tot de la ei. Auzisem de produsele lor de nutritie: shake-uri minune, suplimente alimentare si sucuri concentrate (nu le-am folosit niciodata, imi sunau prea miraculoase si nici nu le voi folosi, pentru ca prefer fructele si legumele unui pumn de pastile).

 

In fine, nu stiu ce m-a determinat sa cumpar samponul ala, insa am facut-o. Parul nu mi se mai ingrasa (pot sa il spal o data pe saptamana, insa eu o fac de 2 ori) si nu imi mai cade deloc! Il folosesc de vreo 4 luni, iar efectele s-au vazut imediat (cam de la a 5-a utilizare).

 

Crema nu mi s-a parut cine stie ce.

 

Nici acum nu imi vine sa cred ca dupa atatia ani (mai exact 8), am scapat de problema asta absolut intamplator.

 

Ma gandesc deja sa ma vopsesc din nou :)

 

 

Nasterea prin cezariana si rahianestezia/epidurala

O sa incep prin a spune ca nu ma consider mai putin curajoasa si nici nu consider ca experienta nasterii si a legaturii cu bebe a fost mai putin intensa decat la o nastere naturala.

 

Da, am nascut prin cezariana la recomandarea medicului ginecolog. Vladut a avut cordonul ombilical infasurat in jurul gatului si diagnostic de restrictie de crestere (sau suferinta fetala), inaltimea mea (152 cm), si trombofilia sunt doar o parte din factorii decizionali pe care i-a avut in vedere doamna doctor, asa ca am mers pe mana ei.

 

Nu mi-am dorit sa nasc intr-un anume fel, va spun sincer ca imi era teama de ambele variante, asa ca am hotarat sa nasc asa cum imi va fi recomandat de medic. Mi se pare foarte important sa ne pregatim psihic pentru ambele variante, chiar daca ne dorim sa  nastem doar natural, sau doar prin cezariana, pentru ca nu se stie niciodata...

 

In salon cu mine era o graviduta foarte speriata, plangea non stop pentru ca nu luase deloc in calcul posibilitatea de a face cezariana, ea a vrut sa nasca natural si din pacate a trebuit sa nasca prin cezariana, ii era foarte frica de cezariana, nu se simtea pregatita. Era pur si simplu terifiata.

 

Am intalnit si situatia inversa: o mamica programata pentru cezariana a nascut natural inainte de termenul programat, cand a ajuns la spital nici macar anestezie epidurala nu au putut sa ii faca pentru ca deja era prea dilatata.

 

Prin urmare, indiferent de ce va doriti, trebuie sa va pregatiti psihic pentru ambele variante.

 

Nu a fost nimic traumatizant la anestezia in coloana, nu a durut mai mult decat o injectie normala, doar ca nu trebuie sa te misti deloc, iar daca ai burtica mai mare, pozitia poate fi incomoda. Este putin dificil sa nu te misti deloc in momentul intepaturii, deoarece, fiind la spate nu vezi exact momentul cand te inteapa.

 

La un moment dat anestezista mi-a spus ca o sa simt ca ma "calca trenul", cand doctorita il va scoate pe bebe, nu am simtit nimic, bebe a fost scos in mai putin de 10 minute, nu ma asteptam sa il aud plangand asa repede, a fost un moment emotionant: dragoste, bucurie, usurare, parca mi s-a pluat o piatra de pe inima, putea sa mi se intample orice, nu ma mai gandeam decat la faptul ca el e bine. Lacrimile au inceput sa-mi curga singure cand l-am auzit, a fost cel mai frumos moment din viata mea (desi eram pe masa de operatie cu matele la vedere...).

 

Mi l-au aratat pe loc, era roz si frumos (ma asteptam sa fie urat si zbarcit), sau poate il vedeam eu frumos, arata sanatos. I-au lipit obrajorul de obrazul meu si tin minte ca incercam sa imi opresc lacrimile de frica sa nu il contaminez cu ce stiu eu ce. Am fost coplesita de emotie si singurul lucru pe care l-am putut spune a fost: "Arata bine."

 

Mai tarziu ma tot intrebam: "Cine naiba spune arata bine in momentul in care isi vede pentru prima data copilul", mi se parea o replica asa rece si impersonala. Ei bine, am spus-o eu. Nu avea sens sa imi bat capul cu asta.

 

Din pacate la alaptat nu mi l-au adus decat dimineata (eu am nascut la ora 23:45), desi am insistat de mai multe ori, apoi mi s-a explicat ca l-au pus la incubator in noaptea respectiva datorita greutatii mici. Laptele mi-a venit cam la 3 zile dupa operatie.

 

 M-au mutat in camera cu bebe si alte 2 mamici si puii lor.

 

Am facut rahianestezie fara cateter, iar calmante mi s-au administrat o singura data, de aceea mi-a fost destul de greu la inceput (doare destul de tare fara calmante), dar cu cat te misti mai mult cu atat e mai usor, doare mai putin. Doctorita le-a spus clar asistentelor sa imi puna calmante in perfuzie din 30 in 30 de minute, iar eu am fluturat degeaba mana incercand sa le atrag atentia.

 

La fel s-a intamplat si cu saculetul cu nisip care trebuia pus pe burta, nu l-am vazut nici pana in ziua de azi, iar cu calmantele am plecat inapoi acasa pentru ca nu mi le-a facut nimeni desi le aveam asezate la vedere pe noptiera. Tanti care ne facea toaleta zilnica vorbea foarte urat si nu curata bine operatia daca nu ii dadeai bani.

 

Daca va intrebati despre ce spital e vorba, ei bine, vorbim de Spitalul Universitar Bucuresti, camerele au fost curate, la fel si asternuturile, singurul lucru care nu mi-a placut a fost atitudinea asistentelor.

Durerile post operatorii au tinut cam 5 zile apoi totul a fost ca inainte, pentru dureri m-au ajutat braurile elastice din piata (10 -15 lei bucata), l-am ridicat pe bebe fara problem, inca din prima zi si nu am avut complicatii.

Asadar, nasterea prin cezariana nu este traumatizanta, nu aveti de ce sa va speriati, trebuie doar sa stiti la ce sa va asteptati.

A venit primavara si odata cu ea: raceala

Pomii au inflorit, soarele s-a trezit, odata cu el au rasarit in parcuri si copiii, ca ciupercile dupa ploaie si cum vremea e schimbatoare, a fost suficienta o zbenguiala fara geaca pentru ca virusul sa se instaleze comod in nasucul lui Vladut. Mediu prietenos pentru virusei, nasucul a inceput sa ii curga seara si au inceput si noptile nedormite, uitasem cum e....

 

Am petrecut 2 nopti albe, eu am ragusit de la atata cantat O brad frumos, Cand afara s-a-noptat si Mos Craciun cu plete dalbe si mi-e teama ca Vladut o sa isi strambe dintii de la atata supt body-uri. Toata noaptea le suge si le mesteca de nervi ca nu poate dormi. Il supara nasucul. Astazi dupa-masa vad ca a dormit 3 ore fara sa se trezeasca si nu i-a mai curs nasucul. Febra nu a facut, a avut un 37,6 in fundulet, dar m-am hotarat sa nu il indop de medicamente fara sens.

 

Cum tratam noi racelile?

 

1. Mult suc de portocale

Indiferent daca suntem raciti sau nu, bem zilnic sucul a minim 2 portocale, de cand facem asta racim mai rar. Nu sunt pro suplimente alimentare (de exemplu vitamine), asa ca incerc sa ii aduc aportul de vitamine de care are nevoie intr-un mod cat mai natural. La fel, ceapa si usturoiul nu lipsesc din papa in nicio zi.

 

2. Colargol

Niste picaturi pentru nas foarte bune, care se prepara in farmacii, pediatra ni l-a prescris la fiecare raceala, acum suntem mari si nu mai alergam la doctor la primul muc. Daca nu e o raceala severa, in 3 zile ii trece de tot nasul (impreuna cu tusea si stranuturile provocate de mucozitati), doar cu colargol (cate o picatura in fiecare nara, dupa ce a fost aspirat in prealabil cu batista bebelusului, de 3 ori pe zi). Nu lasati nasucul lui bebe sa curga prea multe zile pentru ca mucozitatile pot ajunge in plamani, provocand bronsiolita. (Noi am patit-o anul trecut, nu i-am dat nimic pentru ca nu avea alte simptome in afara de nasuc).

 

3. Aerosoli

Daca nasul e infundat dar nu ies mucii, ii fac aerosoli cu ser fiziologic (adrenalina doar la recomandarea pediatrului) si i se inmoaie imediat, apoi ii aspir cu batista bebelusului si pun colargol.

 

4. Nurofen sau Panadol pentru copii

De regula nu ii dau deloc daca nu face febra, insa daca trec 3-5 zile si simptomele de raceala nu se amelioreaza ii dau si  Nurofen sau Panadol maxim 5 zile.

 

5. Mult oxigen, dragoste si bibileala

In perioada cat e racit nu il tin in casa decat daca nu permit conditiile meteo sa il trimit la plimbare. Am observant ca aerul curat ii face foarte bine si cand e racit, de aceea am grija mereu sa aerisesc si seara si dimineata toata casa.

 

6. Odihna si somn

Cand e bolnavior Vladut doarme mai mult ziua, nu il trezesc niciodata, chiar daca ratam o masa, cand se trezeste constat ca (in cazul lui) somnul a facut cat 3 mese :)

 

Deja nu ne mai curge nasucul, nu mai tusim sau stranutam, se vede clar o ameliorare, se pare ca de data asta scapam ieftin, fara emotii, doar cu cateva nopti nedormite si mult cantat.

Igiena orala a copiilor de pana la 2 ani

Ieri, in Cora, in timp ce raspundeam provocarii de a alege, din "doar" cateva zeci de modele, o periuta de dinti pentru Vlad, o tanara evident motivata de faptul ca va salva dantura copiilor din Romania, imi inmaneaza un pliant: Campionatul National de Periaj.

 

Nu refuz niciodata pliante, din dorinta de a-i ajuta pe cei care le distribuie (o munca ce consuma foarte mult timp si platita foarte prost ).

 

Ajunsa acasa gasesc in geanta pliantul si intru de curiozitate pe adresa web indicata in pliant: www.zambesteromania.ro.

 

1. Igeiena orala si sarcina

 

• 18% din naşterile premature sunt atribuite unei igiene orale precare a mamei;
• Femeile însărcinate care prezintă probleme de sănătate orală sunt predispuse la un risc de şapte ori mai mare de a naşte prematur, de a naşte un bebeluş cu o greutate mică, de a avea contracţii prematur sau chiar de a descoperi o infecţie a nou născutului;
• Copiii mamelor cu sănătate orală precară prezintă un risc de cinci ori mai mare de a avea probleme de sănătate orală.

 

"Children Now - Oral Health Access Council, 2007"

 

Un pic imi vine greu sa cred ca nasterea prematura are vreo legatura cu igiena orala, poate doar prin prisma faptului ca femeile care neglijaza igiena orala se neglijaza in general, asa incat nu au grija de ele in timpul sarcinii, nu sunt expert, dar statisticile trebuie nuantate si interpretate in functie de mai multi factori, nu doar de esantion.

 

Nu neg ca igiena orala este importanta in timpul sarcinii, mai ales la nivelul gingiilor, spre exemplu eu fac zilnic injectii cu anticoagulante si din cauza asta imi sangereaza foarte tare gingiile, prin urmare pot face foarte usor gingivita sau chiar parodontoza.

 

2. Cand incepem sa spalam bebelusul in gurita?

 

Pe site-ul campaniei se recomanda curatarea limbii si gingiilor sugarului, cu un tifon umezit, dupa fiecare masa, inca din primele zile de viata. 

 

Eu am inceput igiena orala a bebelusului, pe la 2 luni. Medicul pediatru mi-a recomandat sa incep sa il spal in gurita pe la 3 luni, chiar daca nu i-au dat dintii, cu apa plata (apa de la robinet din Romania are giardia si probabil si alti paraziti) si pasta de dinti fara fluor. La inceput il spalam doar o data pe zi (seara) apoi am inceput sa il spal de 2 ori.

 

Exista in farmacii un dispozitiv special pentru curatarea gingiilor, care se pune pe deget (cred ca din silicon, ca tetinele) si puteti curata si masa gingiile sugarului cu sau fara pasta de dinti.

 

3. Ce produse folosim pentru igiena orala a bebelusului?

 

•  o periuta de dinti sau dispozitiv pentru curatarea gingiilor, adecvata/t varstei si necesitatilor bebelusului.
• pasta de dinti speciala pentru copii sub 2 ani (fara fluor sau cu continut de fluor foarte mic). Fluorul poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului.

 

4. Obiceiuri daunatoare 

 

As vrea sa mentionez ca nu numai igiena orala este esentiala pentru sanatatea orala a copilului nostru, ci si eliminarea pe cat posibil, a proastelor obiceiuri ale copiilor mici: suptul suzetei, bautul laptelui cu biberon si tetina pana la o varsta inaintata, suptul degetului sau diferitelor materiale (paturica, body, carpe) etc.

 

• sunt convinsa ca ati auzit de asa-numitele "carii de tetina". Este cunoscut faptul ca bautul cu tetina sau suptul suzetei sunt obiceiuri daunatoare care favorizeaza aparitia cariilor la dintii de lapte. Ceea ce insa nu multi parinti cunosc, este faptul ca aceste carii pot duce la acumulari de puroi la nivelul gingiilor sau chiar in canalele dintilor (foarte dureroase), care vor trebui drenate chirurgical, iar pentru aceste interventii, la copii se foloseste  de regula anestezia generala (cunoastem cu totii riscurile anesteziei generale). Asadar, incercati si insistati sa il ajutati pe bebe sa renunte la suzeta si tetina cat mai repede. Da, dintii de lapte se schimba, insa exista si complicatii urate cauzate de banalele carii.
• obiceiurile de supt (ca degetul, sau paturica) sunt si ele de evitat deoarece pot duce la strambarea danturii. Ulterior dantura se va indrepta foarte greu (procesul poate dura ani de zile si este foarte costisitor).

Acestea fiind zise,  campania are si un concurs, ce se desfasoara in perioada 20 martie - 20 aprilie 2014, tot ce trebuie sa faceti este sa incarcati un film sau o poza cu copilul vostru spalandu-se pe dinti si puteti castiga (conform pliantului), o excursie la Disneyland.

Talus Valgus si moda ghipsului la sugari

Ce inseamna talus valgus? 

 

Datorita pozitiei bebelusului in uter, sau din motive ereditare, laba piciorului poate fi indreptata spre exterior (talus valgus), interior (talus varus), sau flexata prea mult.

 

Asadar, talus valgus este o pozitie incorecta a piciorului, spre exterior, care mai tarziu poate conduce la deformari ale piciorului ce vor incomoda la mers.

 

Este important sa stim ca talus valgus se clasifica in grade, in functie de cat de mare este devierea fata de pozitia normala (de exemplu unghiul in care sta piciorul), practic in functie de gravitatea afectiunii.

 

Abordarea ortopezilor in tratament.

 

Exista doua opinii ale medicilor ortopezi si prin urmare doua abordari total diferite in ceea ce priveste tratamentul la copiii mici.

 

O prima categorie de medici prefera o abordare agresiva, recomandand: ghips cat mai devreme, de preferat in prima luna de viata a bebelusului, ulterior atele, electrostimulare, kinetoterapie, incaltaminte ortopedica (si poate alte metode de recuperare sau stimulare).

 

Partea buna a acestui tip de terapie este ca (in cazul in care se efectueaza in mod corect) are rezultate foarte bune, ducand de cele mai multe ori la recuperare totala si corectarea 100% a pozitiei vicioase.

 

Partea proasta e ca se merge pe ideea de corectare 100%, astfel nu se tine cont de cat de grava este problema ci se recomanda schema completa  de tratament pentru toata lumea, deoarece in opinia lor kinetoterapia fara ghips nu poate corecta decat partial piciorul. In plus schema completa de tratament este extrem de costisitoare (acum un an jumate m-a costat in jur de 700 ron pe luna doar kinetoterapia). Kinetoterapia se poate face si gratuit la Grigore Alexandrescu parca, dar nefiind profit direct, nu se ocupa asa bine, e foarte aglomerat si ora de kinetoterapie ajunge sa fie in realitate de doar 15 -20 minute.

 

O a doua opinie se bazeaza pe cat de grava este afectiunea. Daca este intr-adevar grav atunci recomanda ghipsul, altfel nu. Explicatia ar fi asta: pana la varsta de 1,5 - 2 ani mersul nu este format, in plus toti copiii au picior plat initial. Astfel pana la 2 ani nu se poate pune un diagnostic clar de talus valgus, deoarece de multe ori picioarele se indreapta fara interventii (cu conditia sa nu fie grav). Pana la 2 ani se recomanda metode alternative de tratament precum: mersul descult pe nisip si iarba, mersul la mare, incaltaminte cu taloneta (nu neaparat ortopedice), masaj la domiciliu si eventual, daca e cazul kinetoterapie.

 

Si evident dupa ce ai consultat doi medici care ti-au spus unul: hais si altul: cea, intrebarea care in mod evident si-o va pune orice parinte: bine, bine si eu ce fac?

 

Pai e evident: fiecare parinte isi va asculta instinctul si ratiunea, dupa care, nefiind specialist in domeniu va lua o hotarare, sperand ca a luat-o pe cea corecta.

 

Asa am facut si eu, cu al meu pui si am hotarat sa fac doar kinetoterapie si sa il duc la mare, sa il las cat mai mult descult etc. Oricum nu as fi avut bani de electrostimulare si mai stiu eu ce.

 

La noi a fost cam asa: la 8 luni, cand s-a ridicat Vladut in picioare mi se parea ca nu calca bine, asa ca am ajuns la Ortoclinic la o consultatie. Pana atunci nu observasem ca ar avea picioarele strambe nici eu si nici alti 3 sau 4 pediatri care l-au consultat, prin urmare nu putea fi ceva grav...

 

Bun, mi-am facut programare pentru o simpla consultatie, dar la plecare am fost taxata dublu si am intrebat de ce. Mi s-a raspuns ca doamna doctor (Contanu parca) facuse o sedinta completa de evaluare si stabilire a tratamenului. Bine, bine, dar eu nu cerusem asa ceva, eu vroiam doar o consultatie sa imi spuna daca e intr-adevar o problema sau doar mi se pare mie. In schimb in 10 minute am primit o sedinta complexa cu diagnostic si schema de tratament. Am fost putin sceptica deoarece diagnosticul i l-a pus dupa ce l-a vazut cam un minut fara ciorapei. Ma mir ca nu mi l-a diagnosticat de dupa usa si prin salopeta de fas, dar eu nu sunt ortoped, asa ca ce stiu eu?

 

Am intrebat cum sa ii fac eu masaj si nu a vrut sa imi arate, mi-a zis ca o sa ii faca kinetoterapeuta(din nou se asigura ca nu am venit doar ca sa imi arate cum sa ii fac singura masaj). Tanti de la receptie a fost asa de draguta incat s-a oferit sa imi faca si masuratorile pentru atele (noroc ca era deja prea mare pentru ghips) ca sa pot sa dau comanda pe loc, de ce sa pierdem timp pretios? Am refuzat politicos spunand ca imi dorisem o simpla consultatie si am nevoie de timp sa ma hotarasc. Am avut senzatia tot timpul ca vor sa ma stoarca de bani si sa ma forteze sa iau pe loc niste decizii importante, sau mai bine zis, sa le ia ei pentru mine. Kinetoterapia costa cam 700 ron pe luna, atelele vreo 200 ron, dar trebuiau schimbate si alea in fiecare luna, ca doar copilu' creste (in cazul sugarilor saptamanal), electrostimularea care trebuie facuta zilnic, minim 10 sedinte (si aia era vreo 1000 ron), plus incaltamintea ortopedica 200-300 de ron cam la 2 luni (deja peste indemnizatia mea de crestere copil ), plus costurile consultatiilor ulterioare.  Preturile pe care le-am exemplificat sant cele de acum un an.

 

Bun, o sun pe pediatra care s-a mirat, mi-a raspuns ca se astepta sa imi recomande kinetoterapia si atat, atelele i se par cam mult pentru ce are el la picior si mi-a facut o trimitere la un alt medic de la Medlife Ulici Alexandru (o consultatie la el costa peste 300 de lei). In fine, o fac si pe asta (sanatatea copilului nu are pret), ma prezint la consultatie si imi spune ca nu e nimic grav, ca se poate corecta singur, ca intr-adevar piciorul se flexeaza prea mult din cauza muschilor slab dezvoltati. Mi-a aratat cum sa ii fac masaj acasa, mi-a spus ca nu e obligatorie kinetoterapia, ca pueam sa il duc de cateva ori si apoi sa fac eu exercitiile cu Vlad acasa, in rest sa il duc la mare cel putin 2 saptamani, sa il las cat mai mult descult si incaltaminte cu talonet. Apoi am intrebat de atele si electrostimulare si mi-a spus: nici vorba de asa ceva, ca e vorba de bani si mi-a tinut un discurs intreg despre industria ortopediei si cum sant parintii storsi de bani cand nu e cazul. In plus, Vladut avea musculatura slab dezvoltata si atelele ar fi dus la atrofierea lor (asta nu as sti daca e adevarat pentru ca nu sant ortoped).

 

Am mers pana la urma la kinetoterapie la Ortoclinic, pentru ca era aproape de casa, dar acolo trebuia sa ascult predicile kinetoterapeutei care imi tot recomanda sa merg pe schema de tratament a doamnei doctor de acolo. I-am explicat situatia i-am spus ca avem alt ortoped si daca nu vrea sa lucreze cu noi in conditiile astea sa ne spuna. Cu toate astea, o data cand l-a dus tati la sedinta, s-a intors acasa cu niste benzi elastice lipite direct pe piele. I le pusese fara sa intrebe si pe deasupra benzile nu trebuiau udate, iar daca le udam sa le usuc cu feonul. Cum sa il spal la fund fara sa il ud pe picioare? si cum sa imi usuc cu feonul (pe picioare) copilul cu dermatita atopica? A plans saracutu pana i le-am dezlipit (parca erau lipite cu ciment benzile alea) si i-am spus terapeutei ca eu decid daca punem sau nu benzi si daca era nevoie preferam sa fac mai multe sedinte decat sa ii pun benzi 2 saptamani.

 

Intr-una din zilele in care il duceam pe Vladut la kinetoterapie am povestit cu mamica unei fetite de 2 luni, care avea ghips si venea saptamnal sa il schimbe si mi-a povestit aproape plangand ca ultima data ii pusesera ghipsul gresit si pediatrul ii trimisese de urgenta sa il modifice, deoarece piciorul ii statea sucit. Imi povestea ca au luat-o ca din oala, vai trebuie ghips, acum si nici n-a apucat sa ia o hotarare ca fetita ei era deja in ghips la o luna, imi spunea ca pur si simplu au fost agasanti si nu a putut sa se dezmeticeasca. Mi-a mai spus ca ea nu observase ca are piciorusele strambe. In momentul ala m-am bucurat ca nu a trebuit sa iau o hotarare asa de importanta la doar o luna de la intrarea in rolul de mama. M-am intrebat ce as fi facut, dar chiar nu stiu.

 

Inca nu sant convinsa care din cei doi medici avea dreptate, pur si simplu am facut cum am crezut si simtit eu si am ales ce mi s-a parut mai util asa incat sa ma incadrez si in bugetul familiei. Vladut inca mai calca putin stramb, vom mai merge la un control la ortoped, cat de curand, pentru linistea noastra.

Marea, izvor de sanatate

Ca destinatie de vacanta pentru vara lui 2014 va propun marea, o cura de terapie naturala  si in acelasi timp distractie pentru cei mici, in timp ce pentru cei mari va reprezenta o oaza de relaxare.

 

Indiferent daca alegeti un concediu in tara, la Marea Neagra, sau in strainatate, efectele benefice asupra starii de sanatate a copiilor sunt vizibile imediat (mai ales pentru copiii de pana la 2 ani).

 

1.     Mersul pe nisipul ud este foarte sanatos, ajuta copilul sa calce corect. Medicii ortopezi recomanda mersul pe nisip atat ca tratament adjuvant pentru deformarile de mers, spre exemplu pentru ameliorarea platfusului, cat si copiilor sanatosi, pentru formarea corecta a mersului.

 

2.     Aerosolii marini naturali sunt de semenea recomandati atat pentru copiii sanatosi cat si in afectiunile respiratorii (cum ar fi bronsiolitele, rinitele).

 

3.      Soarele de dimineata si seara ajuta dezvoltarea armonioasa a sistemului osos al copilului, fixand vitamina D, contribuind astfel la asimilarea calciului si prevenirea rahitismului.

 

4.      Apa de mare are efecte antiinflamatorii, in timp ce joaca in apa si plimbarile prin apa pana la glezne tonifica musculatura si imbunatateste circulatia.

 

5.      Marea ofera intotdeauna distractie celor mici, prin simpla prezenta a nisipului. Cu cateva  jucarii de nisip si o galetusa cu apa, veti avea parte de momente de relaxare nepretuite, iar ca bonus veti fi rasplatiti cu zambetul copiilor vostri.

 

Efectele benefice ale mediului marin se cunosc inca din antichitate, iar grecii, egiptenii, indienii si chinejii foloseau apa marina atat ca tratament, cat si pentru intarirea sistemului imunitar.

 

Exista totusi anumite cazuri in care marea este contraindicata, cum ar fi: insufcienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, sau anumite boli ale rinichilor.

 

In vara lui 2013 am ales litoralul romanesc, deoarece Vladut nu ar fi suportat prea bine un drum cu masina pana in Grecia (cu avionul nu ne permiteam). Nu mi-a parut rau, chiar am hotarat ca o sa mai merg pe litoralul romanesc. Am ales Eforie nord pentru plaja mai fina si am preferat sa inchiriem (la un pret accesibil) un apartament de 2 camere cu bucatarie (mofturici si nu ar fi mancat la restaurant, asa ca i-am preparat eu mancarea acolo).

 

Ne-am cazat la Rimhaus Residence (insa sunt sigura ca exista si multe altele) am stat in apartamentul zugravit cu galben si verde, in poze nu apare bucataria, insa cand am fost noi aveau, pe langa frigider si aragaz, bufet, cratiti si vesela. In apartament se pot caza 4 adulti si 2 copii, puteti incerca si sa negociati.

 

Apartamentul a fost exact asa cum ne-am droit: utilat, simplu si nou, curat si foarte spatios. Gazda foarte amabila ne-a pus la dispozitie si un patut, asa incat nu am fost nevoiti sa il luam pe al nostru.

 

Singurul dezavantaj fata de un hotel a fost faptul ca apartamentele erau departe de plaja si nu ne-a trecut prin minte sa luam caruciorul, asa ca, mai mergeam si cu masina la plaja. Oricum, datorita vremii capricioase, am mers la plaja si in alte statiuni. Pana la urma vremea a fost ideala pentru Vladut, apa marii era calda inca, iar soarele deloc puternic, a plouat o singura zi.

 

A fost o vacanta frumoasa, Vladut inca isi aminteste si imi spune ca vrea la mare, anul asta o sa il trimit doar cu tati, ca baietii, pentru ca in luna mai il asteptam pe fratiorul lui.

 

Mie mi s-a parut ca l-a si ajutat, nu a mai racit de cand ne-am intors si parca nu mai calca stramb (a fost diagnosticat cu talus valgus pe la 8 luni).

Copiii spun lucruri trasnite, in somn.

Nu stiu daca sa imi fac griji, dar de o luna Vladut a inceput sa vorbeasca in somn. Initial am crezut ca se trezeste pentru ca era foarte agitat si plangea (cam o data sau de doua ori pe noapte), apoi mi-am dat seama ca nu era tocmai treaz cand facea asta.
 

Nu cred ca e o coincidenta faptul ca de cand a inceput sa aiba somnul agitat, au inceput si afirmarile lui de personalitate (clasicul “nu vrei” la orice ii propun, insotit de scurte crize cu tipete daca insist).
 

Stiu ca asa incep copiii sa se manifeste in momentul in care inteleg ca si ei pot sa se afirme, dar parca vorbitul asta cu plans in somn e un pic prea mult. Cu prima ocazie o sa vorbesc si cu pediatra sa vad ce parere are, recunosc ca nu am inceput inca sa fac sapaturi pe tema asta, dar in ultimul timp epoca vitezei nu m-a ocolit nici pe mine, in ciuda sangelui meu de ardeleanca.
 

Intr-o noapte a inceput sa se zvarcoleasca in pat, se dadea cu fundul de saltea si tipa:
 

El: - Nu!!! Nu vrei!!! Mami nuuu!

Eu: - Ce e mami? Ce s-a intamplat? Te doare ceva?

El: - Mami vrei mar!

Eu: - Da  mami, uite maru’

El: - Nu, mami nu! Celalalt mar!

Eu: - Bine mami, uite celalalt mar.
 

Si gata, asta a fost tot, s-a linistit si a dormit mai departe. Evident ca nu exista niciun mar, iar dialogul s-a desfasurat in timp ce fiecare era la el in pat.
 

Sau, azinoapte:

El: - Scoate picioru'!

Eu: - Gata mami, l-am scos!

El: - Nu ala! Celalalt picior scoate!
 

Apoi, spre dimineata:

El: - Mami vrei pantaloni

Eu: - Ai pijama

El: - Nu pijama, pantaloni vrei!

Eu: - Ai pantaloni pe tine, am gresit eu.

El: - Nu vrei pantaloni!

Eu: - Da ce vrei mami?

Liniste.
 

Nu cred ca e stresat, nu are de ce si nici nu au intervinit schimbari majore in programul sau obiceiurile noastre, totul a inceput cam cu o luna inainte sa implinim 2 ani.

Autismul si integrarea in societate

Subiectul pare rasuflat insa va propun o noua abordare. Va invit sa priviti lucrurile dintr-o alta perspectiva, nu din cea de parinti a unor copii sanatosi ci din postura de participant la viata sociala, din postura de om.
 

Nu sunt expert in domeniu, articolul nu se vrea a fi unul stiintific, nu voi vorbi despre simptome si metode de recuperare, e un altfel de articol.
 

Hadeti sa incercam impreuna sa nu privim autismul ca o boala, sa vedem prin ochii unui parinte de copil cu autism. Exista un singur copil perfect pe lumea asta si fiecare mama il are (cu sau fara autism).
 

Vreau sa cunoastem impreuna o alta latura a lor, cea umana, sa ne deschidem mintile si sa ii primim printre noi (sa ii primim cu adevarat). Ei sunt o parte a acestei lumi si cu putin ajutor pot fi mult mai mult: ne sunt vecini, dar ne pot fi si prieteni, putem sa ii indragim nu doar sa ii acceptam, putem si noi mult mai mult!
 

De ce simtim mila si tristete cand ii vedem? Copiii cu autism pot fi fericiti in lumea lor (daca li se ofera dragostea neconditionata de care au nevoie), drama este a parintilor. Mai mult, ei incearca in fiecare zi sa descopere lumea noastra, insa noi cand am incercat sa o descoperim pe a lor?
 

Mila si tristetea nu ii ajuta, din contra, ele ne impiedica sa ii cunoastem, sa le vorbim, sa ne jucam cu ei, nu ne plac aceste sentimente si ne e mai usor sa stam deoparte si sa privim sau sa intoarcem capul spre lucruri care ne fac sa ne simtim bine.
 

Pentru a putea sa ii ajutam cu adevarat sa se integreze trebuie sa ne descotorosim de mila, tristete si frica de contact, fie el vizual sau verbal. Sa incercam sa ii privim pe ei: indivizii si nu boala lor si vom descoperi oameni la fel de minunati ca mine si ca tine, oameni inteligenti, capabili sa iubeasca si sa empatizeze.
 

Mi-a placut foarte mult o prezentare pe care o mamica a tradus-o pentru noi din limba spaniola, mi-am propus de mult timp sa scriu pe tema asta, insa fiind un subiect emotionant abia acum am gasit curajul sa o fac si sper eu, cuvintele potrivite. O sa intelegeti mai bine la ce ma refer daca aruncati un ochi pe prezentarea de care va spuneam.
 

In comentariile ei, Dana spunea asa: “…lumea va intelege mai bine ce inseamna autismul si mai ales sa inteleaga ca nu e o tragedie, ca fiecare dintre noi suntem diferiti si ca toti avem un loc in aceasta lume” “…autismul nu defineste persoana, prefer sa vorbesc despre persoana…”. Mi-am permis sa o citez pentru ca nu as fi putut exprima mai bine esenta spuselor ei.
 

Seninatatea acestei mame m-a frapat, modul in care ea si toate celelalte mamici de copii cu autism isi doresc sa ii vedem pe copiii lor. Mai mult decat orice isi doresc sa ii vedem macar, ar insemna atat de mult.
 

Haideti sa nu intoarcem capul, haideti sa ii cunoastem si sa ne imprietenim!

Dermatita atopica. Ce e de facut?

Unii bebelusi au o piele atopica, adica o piele cu tendinte de uscare, cu coninut scazut de lipide. Frecventa dermatitei atopice la copiii de pana la 2 ani este in crestere, mai ales in tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare (datorita industriei si factorilor alergeni din aer). De obicei debuteaza in jurul varstei de 3 luni si se amelioreaza, sau dispare pana la 2 ani.  Este posibil sa reapara (de regula acest lucru se intampla in jurul varstei de 5 ani).
 

Daca bebe are dermatita atopica nu inseamna neaparat ca el este si alergic, ci ca are o predispozitie si este posibil sa dezvolte anumite alergii. La analize, markerele ce indica alergiile pot fi absolut normale.
 

Dermatita atopica debuteaza ca o roseata in obraji, apoi obrajii se vor usca si cateodata se vor ingrosa formand o crusta. E posibil sa apara si in jurul guritei, pe pielea capului pot aparea coji. Pe corp vor aparea pete rosii (bube) de diferite forme si dimensiuni, iar daca va uitati atent arata ca o aglomerare de bubite mici de tot (cat varful de ac) si se simt cand treceti cu degetul peste ele. Pot aparea pe tot corpul si e posibil sa il si manance pe bebe. Daca il mananca si se scarpina, bebe poate chiar sa isi faca rani (insa asta doar in cazurile mai grave).
 

Copiii cu dermatita atopica sunt predispusi si la afectiuni respiratorii precum bronsiolitele, rinitele  iar mai tarziu pot dezvolta chiar astm bronsic (mai rar), de asemenea, s-a constatat ca si conjunctivitele sunt frecvente la copiii cu dermatita atopica.
 

Cum putem preveni sau ameliora dermatita atopica?
 

1. Reducem factorii alergeni din camera bebelusului. Adica inlaturam covoarele si perdelele, care retin praf, la fel si excesul de jucarii de plus. Stergem praful si spalam zilnic pe jos doar cu apa (fara detergent),
 

2. Hainutele bebelusului care vin in contact cu pielea sa fie din bumbac (a se evita spre exeplu lana sau materialele sintetice) si albe (colorantii din haine sunt toxici si pot provoca alergii grave). Vor fi spalate cu detergent antialergenic sau vor fi clatite foarte bine (mai dati o extra clatire la hainele lui bebe), nu se va folosi balsam de rufe,
 

3. Aerisirea camerei cat mai des, pentru reglarea umiditatii din camera. Aerul din camera nu trebuie sa fie uscat, iar camera este de preferat sa fie mai racoroasa (20-21 grade C). Caldura si aerul uscat favorizeaza aparitia eczemelor. Patutul bebelusului nu va fi asezat langa calorifer,
 

4. Evitarea alimentelor ce pot provoca alergii ex: capsuni, nuca, mierea, ou etc Aceste alimente  pot fi date copiilor cu dermatita atopica la varsta indicata de pediatru, nu mai devreme,
 

5. Baile/dusurile bebelusului vor fi scurte pentru a nu usca si mai tare pielea, stergerea se va face prin tamponare usoara nu frecare!
 

6. Sapunul sau gelul de dus cu care il spalati pe bebe sa fie unul special pentru dermatita atopica, ce nu favorizeaza uscarea pielii (fara parfum),
 

7. Folositi crème hidratante speciale pentru dermatita atopica (noi foloseam Lipikar Baume AP care e indicat inca din prima luna de viata). Mai buna mi s-a parut Atoderm de la Bioderma insa nu stiu de la ce varsta se poate incepe utilizarea acestei crème, noi am descoperit-o cand Vladut avea 1 an si ceva si in 2 luni i-a trecut de tot). In unele cazuri mai grave pediatrul sau dermatologul va va prescrie crème pe baza de cortizon, ce vor trebui utilizate exact in cantitatile indicate deoarece cortizonul se pare ca poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului. Nu folositi crème cu cortizon decat la recomandarea medicului,
 

8. Unghiile lui bebe vor fi tatiate cat mai mici pentru a nu se zgaria daca se scarpina.
 

Si noi am avut o experienta neplacuta cu dermatita atopica. Lui Vladut i-a aparut in obrajori, in jurul varstei de 6 luni. La 8 luni mi-am dat seama, cand au inceput sa ii apara si pe corp. Am fost la pediatra, ne-a recomandat o crema cu continut scazut de cortizon cu care sa dau doar pe bubite si i-au trecut in 2-3 zile, dar apareau la loc si s-au inmultit pe tot corpul asa ca am renuntat la cortizon si ne-a recomandat lipikar baune AP, care mi s-a parut bun si dupa 2 saptamani de uns intensiv, rosata a disparut si eczemele s-au redus.

 

Inainte de asta incercasem crema de la Mustela dar nu a avut niciun efect, la fel si renumitul ulei de baita Oilatum. Apoi, pe la 1 an si un pic am schimbat crema la recomandarea unei prietene cu Atoderm de la Bioderma si a fost foarte buna, in 2 luni i-a trecut de tot. Acum, nu stiu daca a fost chiar atat de buna crema, sau pur si simpul i-a trecut de la sine. (Dermatita atopica trece de obicei de la sine odata cu cresterea in varsta si dezvoltarea sistemului imunitar.)

 

Avea saracutul pe tot corbul pe burtica si pe picioruse, norocul meu a fost ca nu s-a scarpinat, daca incepea sa se scarpine ar fi facut rani. E o afectiune stresanta si de lunga durata, nu va asteptati sa dispara peste noapte. Mi se rupea sufletul cand il vedeam plin de bube, desi pe el nu parea sa il deranjeze.

 

Sapun acum folosim de la Nivea baby:  Caring Cream Soap (cand era mai mic foloseam Lipikar Syndet, dar am renuntat dupa ce i-a trecut pentru ca era prea scump) si sunt foarte multumita, nu ii usuca pielea (o experienta neplacuta am avut cu produsele Klorane, pe care le foloseam cand ne-a aparut dermatita si ne-au fost contraindicate de medici).

 

Si acum are pielea uscata si ii mai apare cate o bubita, dar ne dam cu crema o data pe zi pe tot corpul (Lipikar Baume AP sau Atoderm) si nu i-a mai recidivat pana acum. Daca aveti timp, va invit sa cititi si un articol de specialitate (al doamnei doctor dermatolog Alina Crisan) aici.

Semnele de mama. Petele au farmecul lor.

Lui Vladut primele semne i-au aparut in jurul varstei de 2-3 luni. Tin minte ca m-am speriat, nu stiam ce sunt. Exclusesem din start posibilitatea semnelor de mama pentru ca nu stiam ca pot aparea si mai tarziu, credeam ca e o ciuperca pentru ca ii aparuse prima data o pata alba pe fundulet apoi au inceput sa se inmulteasca si erau de diferite forme si culori.

 

Am ajuns la dermatolog. In timp ce ii analiza fiecare semn in parte inima mea se facuse cat un purice, insa unul neobisnuit de puternic, pentru ca in acelasi timp tinea cu tot dinadinsul sa imi sara din piept. De fiecare data cand plimba lupa si lampa peste semne, dermatologul scotea cate un “IHI” sau “AHA” grav, iar mie mi se taia respiratia. Palmele imi transpirasera si asteptam verdictul.

 

Doctorul se ridica si imi spune ca pata alba e un nev acromic si ca mai are unul mai mic pe manuta stanga. Petele de pe manuta dreapta si obraz sunt pete café au lait iar cea de pe partea interoara a cotului o alunita.

 

Bun, acum ce-i ala un nev acromic? E periculos? Pana la urma a afisat un zambet larg si ne-a explicat ca de fapt e vorba de semne de mama, sau din nastere si ca asa e pigmentatia lui in zonele respective, sa stau linistita si sa ii ofer dragostea mea in continuare.

 

Linistita ca nu e ciuperca sau vreo boala de piele, ajunsa acasa l-am dezbracat pe bebe in funduletul gol si l-am asezat pe burtica (era vara), apoi am facut cunostinta cu fiecare semn in parte, fiecaruia i-am atribuit cate o povestioara (pe fundulet l-a atins zana cu bagheta cand s-a nascut, sa il recunoasca necazurile si sa se fereasca din calea lui, pe manuta l-a sarutat soarele, iar pe obrajor luna), le-am mangaiat si sarutat pe fiecare in parte, apoi dezmierdarea semnelor a devenit un ritual. Imi sunt dragi.

 

Baietelul meu nu e perfect, e unic! Asa le spuneam mamicilor ingrijorate ca aspectul fizic al copiilor lor ar putea avea de suferit din cauza semnelor din nastere. Defectele dau farmec oricarui lucru. Nu v-ati trezit niciodata studiind o pata pe o fotografie, sau un perete? Sau o crapatura intr-o sticla? Un nod intr-o masa de lemn sau o ruptura intr-o panza de paianjen?

 

Si eu am semne din nastere. Mama imi spunea seara inainte de culcare ca semnul de pe umarul stang reprezinta soarele, iar cel de pe umarul drept reprezinta luna. Mi-au placut intotdeauna semnele mele, chiar si in perioada adolescentei si le spuneam tuturor mandra ca ele reprezinta soarele si luna, ziua si noaptea, echilbrul.

 

Petele si semnele au farmecul lor, ele pot fi indragite de cei mici, in functie de cum le prezentam, asa incat ele sa fie percepute ca un lucru bun, nu o ciudatenie.

Vizita la medic

A mai trecut un an, baiatul meu are doua primaveri :), acum o incepem impreuna pe a treia pentru el si a douazecisinoua pentru mine. Cateodata a fot greu, alteori mai usor, in tot cazul, a fost in permanenta frumos! Abia astept sa creasca, imi place sa vad cum invata lucruri noi cu fiecre zi care trece, in acelasi timp ceva din mine se intristeaza si ar vrea sa ramana mereu copil, mereu innocent si deschis.

 

Am trecut si peste controlul de doi ani, cu tot cu proba lui de foc (cantarul), desi avem doar 11 kg doctorita ne-a asigrat ca arata foarte bine si chiar i-a laudat dintisorii. Ne-a spus ca foarte multi copii au deja, la 2 ani, dintisorii cariati sau strambi. Vladut a fost timid tot timpul consultatiei (insa nu si frica), a descoperit repede ruleta, care l-a preocupat pana la plecare.

 

Vizita la doctor a fost una placuta, atat pentru noi cat si pentru Vladut, care a decretat ca vrea "inc' o data la doctorita mergem".

 

Tin minte ca eram proaspat mutati in Bucuresti cand am nascut, nu cunosteam pe nimeni si eram foarte dezorientata in ceea ce priveste alegerea unui pediatru pentru Vladut. Stiam doar ca vreau pe cineva care sa poata veni sa il consulte acasa in primele 2 luni (cand controlul e saptamanal,mai ales ca nu cunostam orasul).

 

Pana la urma m-am hotarat si am vorbit cu doctorita cu care s-a nscut, doctorita care facea si vizitele medicale in maternitate. La prima vedere mi s-a parut prea tanara, insa am observat-o cand a consultat bebelusii, inclusiv pe Vladut. Mi-a placut mult cum s-a purtat cu ei, a fost delicata si blanda, dar ferma si hotarata in acelasi timp, fara ezitare. Ii lua si ii intorcea pe toate partile si niciunul nu a protestat pentru ca in acelasi timp le vorbea bland si le explica ce si de ce le face, ca si cum ar intelege. Mi-a placut tare mult cum au decurs vizitele, asa ca am ales-o, in ciuda varstei.

 

Nu regret alegerea pe care am facut-o. Ma linistea intotdeauna, era mereu calma si cred ca tocmai pentru ca era tanara ma asculta cu rabdare daca aveam ceva de spus, nu ma intrerupea niciodata si a tinut cont de fiecare data de ce ii povesteam (spre exemlu simptomele lui Vladut).

 

Tin minte o intamplare amuzanta, Vladut avea cateva zile si tati a intrat in panica pentru  ca s-a constipat si a sunat-o pe doctorita la ora 6 dimineata disperat (desi am incercat sa il linistesc spunandu-i ca inca 2-3 ore nu pateste nimic, sa sune mai tarziu), apoi a asteptat o ora in fata farmaciei pana s-a deschis, ca sa cumpere supozitoare cu glicerina  :))

 

Asta a simtit el ca trebuie sa faca (desi stia ca farmacia e inchisa). Nu au fost multe momente de panica pentru motive banale, insa ele au existat la inceput, iar doctorita nu a ras de noi si a continuat sa ne raspunda la telefon.

 

S-a intamplat sa mergem de cateva ori si la alti doctori, dar nu am gasit pe altcineva cu care sa pot colabora asa de bine, nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu niciunul din cei la care am mai fost. Cei mai multi nu ma ascultau cand le spuneam ca i-a fost rau lui Vlad si le explicam ce si cum s-a intamplat. Il examinau 5 minute, puneau diagnosticul si ii dadeau repede un antibiotic(fara analize sau antibiograma), pe care in caz ca ma hotaram sa i-l dau, peste o saptamana eram din nou la doctor, lui tot rau ii era si pe deasupra i-am mai dat si antibiotic degeaba (si trageam si cu burtica dupa antibiotic).

Doctorita noastra nu ne-a recomandat medicamente decat in cazuri de urgenta, din contra, ma sfatuia sa nu ii dau decat atunci cand nu avem de ales.

 

Desigur ca nu este meritul meu, sunt constienta ca am avut noroc choir ca am ales-o pe ea, acum insa, asta as urmari atunci cand aleg un medic pediatru:

 

1. Sa asculte, sa putem comunica, sa existe o incredere reciproca,

 

2. Sa raspunda cu rabdare si calm la toate intrebarile, sa explice asa incat sa intelegem ce se intampla cu bebe,

 

3. Sa fie disponibil. Sa raspunda oricand la telefon, chiar si noaptea, sa vina in caz de urgenta. Sa putem suna fara sa avem strangerea de inima ca deranjam,

 

4. Recomandari de la persoane  de incredere,

 

5. Sa aiba experienta cu bebelusi,

 

6. Sa faca si vizite la domiciliu,

 

7. Sa se poarte frumos cu copiii, sa ii placa si copilului de el/ea, altfel vizitele medicale vor devin un chin,

 

8. Distanta pana la cabinet.