Semnele de mama. Petele au farmecul lor.

Lui Vladut primele semne i-au aparut in jurul varstei de 2-3 luni. Tin minte ca m-am speriat, nu stiam ce sunt. Exclusesem din start posibilitatea semnelor de mama pentru ca nu stiam ca pot aparea si mai tarziu, credeam ca e o ciuperca pentru ca ii aparuse prima data o pata alba pe fundulet apoi au inceput sa se inmulteasca si erau de diferite forme si culori.

 

Am ajuns la dermatolog. In timp ce ii analiza fiecare semn in parte inima mea se facuse cat un purice, insa unul neobisnuit de puternic, pentru ca in acelasi timp tinea cu tot dinadinsul sa imi sara din piept. De fiecare data cand plimba lupa si lampa peste semne, dermatologul scotea cate un “IHI” sau “AHA” grav, iar mie mi se taia respiratia. Palmele imi transpirasera si asteptam verdictul.

 

Doctorul se ridica si imi spune ca pata alba e un nev acromic si ca mai are unul mai mic pe manuta stanga. Petele de pe manuta dreapta si obraz sunt pete café au lait iar cea de pe partea interoara a cotului o alunita.

 

Bun, acum ce-i ala un nev acromic? E periculos? Pana la urma a afisat un zambet larg si ne-a explicat ca de fapt e vorba de semne de mama, sau din nastere si ca asa e pigmentatia lui in zonele respective, sa stau linistita si sa ii ofer dragostea mea in continuare.

 

Linistita ca nu e ciuperca sau vreo boala de piele, ajunsa acasa l-am dezbracat pe bebe in funduletul gol si l-am asezat pe burtica (era vara), apoi am facut cunostinta cu fiecare semn in parte, fiecaruia i-am atribuit cate o povestioara (pe fundulet l-a atins zana cu bagheta cand s-a nascut, sa il recunoasca necazurile si sa se fereasca din calea lui, pe manuta l-a sarutat soarele, iar pe obrajor luna), le-am mangaiat si sarutat pe fiecare in parte, apoi dezmierdarea semnelor a devenit un ritual. Imi sunt dragi.

 

Baietelul meu nu e perfect, e unic! Asa le spuneam mamicilor ingrijorate ca aspectul fizic al copiilor lor ar putea avea de suferit din cauza semnelor din nastere. Defectele dau farmec oricarui lucru. Nu v-ati trezit niciodata studiind o pata pe o fotografie, sau un perete? Sau o crapatura intr-o sticla? Un nod intr-o masa de lemn sau o ruptura intr-o panza de paianjen?

 

Si eu am semne din nastere. Mama imi spunea seara inainte de culcare ca semnul de pe umarul stang reprezinta soarele, iar cel de pe umarul drept reprezinta luna. Mi-au placut intotdeauna semnele mele, chiar si in perioada adolescentei si le spuneam tuturor mandra ca ele reprezinta soarele si luna, ziua si noaptea, echilbrul.

 

Petele si semnele au farmecul lor, ele pot fi indragite de cei mici, in functie de cum le prezentam, asa incat ele sa fie percepute ca un lucru bun, nu o ciudatenie.

Vizita la medic

A mai trecut un an, baiatul meu are doua primaveri :), acum o incepem impreuna pe a treia pentru el si a douazecisinoua pentru mine. Cateodata a fot greu, alteori mai usor, in tot cazul, a fost in permanenta frumos! Abia astept sa creasca, imi place sa vad cum invata lucruri noi cu fiecre zi care trece, in acelasi timp ceva din mine se intristeaza si ar vrea sa ramana mereu copil, mereu innocent si deschis.

 

Am trecut si peste controlul de doi ani, cu tot cu proba lui de foc (cantarul), desi avem doar 11 kg doctorita ne-a asigrat ca arata foarte bine si chiar i-a laudat dintisorii. Ne-a spus ca foarte multi copii au deja, la 2 ani, dintisorii cariati sau strambi. Vladut a fost timid tot timpul consultatiei (insa nu si frica), a descoperit repede ruleta, care l-a preocupat pana la plecare.

 

Vizita la doctor a fost una placuta, atat pentru noi cat si pentru Vladut, care a decretat ca vrea "inc' o data la doctorita mergem".

 

Tin minte ca eram proaspat mutati in Bucuresti cand am nascut, nu cunosteam pe nimeni si eram foarte dezorientata in ceea ce priveste alegerea unui pediatru pentru Vladut. Stiam doar ca vreau pe cineva care sa poata veni sa il consulte acasa in primele 2 luni (cand controlul e saptamanal,mai ales ca nu cunostam orasul).

 

Pana la urma m-am hotarat si am vorbit cu doctorita cu care s-a nscut, doctorita care facea si vizitele medicale in maternitate. La prima vedere mi s-a parut prea tanara, insa am observat-o cand a consultat bebelusii, inclusiv pe Vladut. Mi-a placut mult cum s-a purtat cu ei, a fost delicata si blanda, dar ferma si hotarata in acelasi timp, fara ezitare. Ii lua si ii intorcea pe toate partile si niciunul nu a protestat pentru ca in acelasi timp le vorbea bland si le explica ce si de ce le face, ca si cum ar intelege. Mi-a placut tare mult cum au decurs vizitele, asa ca am ales-o, in ciuda varstei.

 

Nu regret alegerea pe care am facut-o. Ma linistea intotdeauna, era mereu calma si cred ca tocmai pentru ca era tanara ma asculta cu rabdare daca aveam ceva de spus, nu ma intrerupea niciodata si a tinut cont de fiecare data de ce ii povesteam (spre exemlu simptomele lui Vladut).

 

Tin minte o intamplare amuzanta, Vladut avea cateva zile si tati a intrat in panica pentru  ca s-a constipat si a sunat-o pe doctorita la ora 6 dimineata disperat (desi am incercat sa il linistesc spunandu-i ca inca 2-3 ore nu pateste nimic, sa sune mai tarziu), apoi a asteptat o ora in fata farmaciei pana s-a deschis, ca sa cumpere supozitoare cu glicerina  :))

 

Asta a simtit el ca trebuie sa faca (desi stia ca farmacia e inchisa). Nu au fost multe momente de panica pentru motive banale, insa ele au existat la inceput, iar doctorita nu a ras de noi si a continuat sa ne raspunda la telefon.

 

S-a intamplat sa mergem de cateva ori si la alti doctori, dar nu am gasit pe altcineva cu care sa pot colabora asa de bine, nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu niciunul din cei la care am mai fost. Cei mai multi nu ma ascultau cand le spuneam ca i-a fost rau lui Vlad si le explicam ce si cum s-a intamplat. Il examinau 5 minute, puneau diagnosticul si ii dadeau repede un antibiotic(fara analize sau antibiograma), pe care in caz ca ma hotaram sa i-l dau, peste o saptamana eram din nou la doctor, lui tot rau ii era si pe deasupra i-am mai dat si antibiotic degeaba (si trageam si cu burtica dupa antibiotic).

Doctorita noastra nu ne-a recomandat medicamente decat in cazuri de urgenta, din contra, ma sfatuia sa nu ii dau decat atunci cand nu avem de ales.

 

Desigur ca nu este meritul meu, sunt constienta ca am avut noroc choir ca am ales-o pe ea, acum insa, asta as urmari atunci cand aleg un medic pediatru:

 

1. Sa asculte, sa putem comunica, sa existe o incredere reciproca,

 

2. Sa raspunda cu rabdare si calm la toate intrebarile, sa explice asa incat sa intelegem ce se intampla cu bebe,

 

3. Sa fie disponibil. Sa raspunda oricand la telefon, chiar si noaptea, sa vina in caz de urgenta. Sa putem suna fara sa avem strangerea de inima ca deranjam,

 

4. Recomandari de la persoane  de incredere,

 

5. Sa aiba experienta cu bebelusi,

 

6. Sa faca si vizite la domiciliu,

 

7. Sa se poarte frumos cu copiii, sa ii placa si copilului de el/ea, altfel vizitele medicale vor devin un chin,

 

8. Distanta pana la cabinet.