Fundulet rosu? Uitati de el!

In primul rand scapati de bona sau cresa (dupa caz), glumesc desi, odata cu intoarcerea voastra in campul muncii, e clar ca nimeni nu va avea grija la fel ca voi de funduletul lui bebe si va fi mai des rosu. Pentru bone de obcei e un aspect neglijabil si abordarea majoritara: "E doar un fundulet rosu". Bine, bine, dar e funduletul copilului meu si daca se poate altfel, de ce sa fie rosu? Mai ales cand stii ce si cum sa faci ca sa previi asta.

 

Baietelul meu are pielea mai sensibila si i se inroseste funduletul imediat, in timp am invatat cum sa fac sa nu mai aiba deloc funduletul rosu. Iata cateva trucuri personale:

 

1. Nu folositi servetele umede!! Indiferent daca scrie pe ele ca sunt pentru bebelusi, sau ca sunt sensitive, servetelele umede irita cel mai tare pielea bebelusului. Folositi-le doar atunci cand nu aveti de ales (de ex: la un drum mai lung cu masina) 

 

2. Schimbati pampers-ul o data la 2-3 ore si spalati-l pe bebe cu apa dupa fiecare schimbare (intervalul poate fi mai scurt daca e necesar, depinde de bebe). Schimbati-l pe bebe cat mai curand dupa ce a avut scaun.
 

3. Nu faceti exces de sapun. Este suficient daca il spalati pe bebe cu sapun doar atunci cand face caca (daca face o singura data pe zi, e suficient daca il spalati cu sapun de 2 ori pe zi). Excesul de sapun poate irita pielea.

 

4. Lasati pielea sa respire cat mai mult. Asezati-l pe bebe in fiecare zi pe o paturica de infasat si lasati-l putin in funduletul gol. 

 

5. Verificati mereu funduletul (asezati-l pe spate si ridcati-i piciorusele asa incat sa aiba genunchii putin indoiti), daca observati ca incepe sa se inrosasca aplicati cicaplast crema (e scump, dar nu va fi nevoie sa il dati decat o data la 2-3 zile daca nu a apucat sa se inrosasca tare, in plus e si foarte bun, atentie insa ca exista 2 feluri de cicaplast, balsamul cu B5 nu e bun, asa ca cereti crema la farmacie, specificati ca nu vreti balsam si uitati-va sa nu scrie B5 pe cutie. Eu am patit-o si imi tot spuneau farmacistele ca nu exista decat balsamul, doar doar oi cumpara). Pe noi bephanten nu ne-a ajutat prea mult.

 

Incercati sa il invatati cat mai repede la olita, odata cu pampersul va disparea si funduletul rosu. De cand am inceput sa respectam cele 5 puncte de mai sus nu am mai avut deloc funduletul rosu, sper sa fie de folos petru toata lumea :)

Sursa fotografiei

P.S. a mai ramas o zi si un pic pana la venirea lui Radu pe lume (de vineri vor fi 4 membri in familia noastra)

Singur in camera - episodul 2

Asa cum am promis iata ca revin cu vesti despre acomodarea lui Vladut in camera cea noua, alt pat si alta saltea. Dupa cateva peripetii cu salteaua, pe care nu are rost sa le mai povestesc si din cauza carora am fost nevoiti sa intrerupem procesul de tranzitie, avem in sfarsit o camera completa si functionala si placerea sa va anuntam ca am incheiat aceasta etapa cu succes.

 

De 2 saptamani Vladut doarme singur in camera, iar dimineata, cand se trezeste vine razand la noi in camera. E o adevarata placere ca primul lucru pe care il vezi dimineata sa fie zambetul puiului tau. O dimineata perfecta ne incarca bateriile in fiecare zi. Mai avem inca de lucrat la partea cu adormitul. Dormim singuri insa nu adormim singuri.

 

In primele 2-3 nopti nu am dormit nici noi nici el prea bine, ma tot striga noaptea (fara sa viseze urat, de faza asta am scapat) doar ca sa verifice daca sunt acolo, in apropiere, gata sa ii vin in ajutor. Mergeam la el de fiecare data si ii raspundeam, dar el dormea la loc (Ma striga ii raspundeam si se culca). Am citit cate ceva despre asta, specialistii numesc asta semnalizare, un fel de "just checking".
In primele 2 nopti facea asta din ora in ora (daca nu ii raspundeam incepea sa planga si se trezea), in a treia noapte a semnalizat de vreo 3-4 ori. Acum mai semnalizeaza o data, maxim de 2 ori, insa nu in fiecare noapte.

 

Trecem in schimb printr-o perioada in care nu vrea sa mearga la nani, nu reusesc sa il culc seara mai repede de 22:30 si doarme pana dimineata la ora 9. Nu face scandal, e de accord sa mearga la nani, dar cand ajunge in  pat se foieste pe toate partile, apoi imi spune: "Nu e bine, mami" si incepe sa isi aranjeze perna, parca nu isi gaseste pozitia (probabil din cauza ca a renuntat la secretul lui de dormit: suptul unui body).

 

Cum am scapat de suptul de body-uri? Noroc choir! Intr-o seara s-a inecat cu body-ul sau cu saliva, cand l-a luat tati in brate sa il puna in pat si a vomat. Atunci i-am explicat ca de la body I s-a intamplat asta, mi l-a mai cerut in serile urmatoare, i l-am dat, dar renunta singur la el cand ii aminteam ce a patit, pana cand nu mi l-a mai cerut deloc.

Ma bucur ca am incheiat etapa asta inainte sa se nasca Radu, sunt programata pe 16 mai pentru cezariana, nu prea ma grabesc, avand in vedere ca stiu deja ce ma asteapta :)) O sa pot raspunde si eu intrebarii care le roade pe toate mamicile cu un singur copil: E mai greu cu 2 copii?

O sa va povestesc cam cat de greu mi-a fost mie, insa probabil o saptamana sau doua nu o sa mai scriu pe blog, va fi perioada de acomodare cu noul program de somn, sau mai bine zis, cu lipsa lui.

 

Giardia, atentie la animale!

Animalele sunt tare dragalase, baietelului meu ii plac foarte mult, un pic prea mult as putea spune, pentru ca de multe ori nu se rezuma la mangaiatul lor, ci le da si cate un pupic cand nu suntem atenti. Totusi, nu trebuie sa  uitam ca ele, oricat de dragalase ar fi, sunt purtatoare a multor paraziti, bacterii si microbi, printre care si Giardia.

Desi nu se vede cu ochiul liber (ci doar la microscop), Giardia face parte din caegoria parazitilor intestinali si se transmite prin contactul cu animale/persoane sau lucruri infectate. Chiar daca face parte din categoria de "boli ale mainilor murdare", infectia poate aparea chiar daca respectati cu rigurozitate regulile de igiena, deoarece bebe va trece de la steril la linsul pe jos, in momentul in care va incepe sa mearga in patru labe. Restrangerea/ limitarea zonei de plimbare a lui bebe nu este o solutie deoarece el are nevoie sa exploreze pentru a-si dezvolta capacitatile motorii si neurologice, pentru a castiga incredere in sine si totodata un grad minim de independenta. In plus asa se face si imunizarea.

 

Pediatrii ne vor explica, cu siguranta ca au contactat boala pentru ca nu au fost spalati pe maini ininte de masa, nu trebuie sa ne fie rusine, dar nici nu are rost sa ne apucam sa le explicam ritualul nostru de igienizare zilnica, pana la urma e datoria lor sa ne atentioneze.

 

Uneori, cauza infectiei cu Giardia poate aparea tocmai urmare unei igiene prea stricte datorita lipsei de colonizare a intestinului cu bacterii positive, sau in urma unui tratament cu antibiotice, din acelasi motiv. Organismul este mai sensibil in lipsa existentei unei flore intestinale echilibrate, iar asta inseamna ca este mai mult loc pentru praziti si bacterii daunatoare, care se pot inmulti nestingherite.

 

Copilul se poate juca in iarba in care in prealabil au stat caini si sa existe deci urme de excremente de caini, apoi, fara sa iti dai seama duce manuta la nas sau la gurita, sau se joaca cu jucaria unui copil care are giardia, o baga in gurita, scenarii sunt multe.

 

Asadar, cauzele infectarii pot fi: igiena precara, lipsa colonizarii cu bacterii bebefice a intestinului si contactul cu animale/persoane/obiecte contaminate.

 

Initial, copilul va prezenta o alternare de scaune solide si scaune moi sau apoase de culoare deschisa, astfel ca putem crede ca e ceva alimentar, insa dupa cateva zile debutul bolii va fi brusc si destul de agresiv: varsaturi in jet, dupa care va aparea o diaree severa cu scaune apoase si decolorate (galbene), stari de greata, apatie. Dureri de burtica, balonare, prezenta de mucus si/sau sange in scaun, stagnarea cresterii in greutate, pericol de deshidratare.

 

Nu toti copiii infectati prezinta simptome, cu alte cuvinte nu toti copiii infectati se imbolnavesc, ci doar cei sensibili. Unii copii traiesc ani de zile cu infectii cu giardia fara sa ii deranjeze, insa ei pot contamina alti copii. Daca nu exista simptome, medicul va lua decizia de tratament in functie de riscul existent de a transmite infectia. Teoretic, nu este necesar tratamentul unei infectii care nu produce simptome.

 

De asemenea, toti membrii familiei vor fi testati pentru giardia si nu se va administra tratament decat persoanelor ale caror analize sunt pozitive.

 

E posbil ca examenul coproparazitologic sa iasa normal insa exista o alta analiza, cu ajutorul careia poate fi depistata infectia: antigen giardia.

 

Ce face acest parazit? Se instaleaza pe mucoasa intestinului, unde se hraneste cu substantele nutritive ce ar trebui sa ajunga la copil, din aceasta cauza poate aparea malabsorbtia si stagnarea cresterii in greutate. Deteriorarea si iritarea mucoasei conduce la aparitia mucusului sau sangelui in scaun.

 

Diagnosticul se pune in urma rezultatelor analizelor de scaun, iar starea de sanatate se amelioreaza semnificativ incepand cu prima zi de tratament.

 

Reamintesc faptul ca parazitul, fiind un microorganism, nu este vizibil cu ochiul liber in scaunul copilului.

 

Din pacate tratamentul pentru giardia este destul de toxic si avem 2 optiuni: medicamentos (ex: furazolidon) sau homeopat (in cazul celui de-al doilea, trebuie sa stiti ca tratamentul dureaza mult si in mai multe cure, iar rezultatul nu e 100% garantat, inregistrandu-se frecvent reveniri ale bolii). Ca adjuvant, pe langa tratament puteti incerca: usturoiul si semintele de dovleac, lichide multe si saruri de rehidratare, iar dupa tratament administrarea de probiotice. In cazul in care optati pentru tratamentul medicamentos nu e nevoie sa excludeti laptele sau zaharul din alimentatia copilului, sau de orice alt regim, in afara celui pentru diaree (supa de morcovi, micilagiu de orez, banane coapte etc). E important sa nu administram tratamente dupa ureche, ci doar la recomandarea medicului pediatru.

 

O reinfectie indica doua posibilitati: ori tratamentul nu a fost eficient, ori exista o sursa cu care copilul vine inca in contact (animale/persoane contaminate).

 

Atunci cand avem un diagnostic de giardia, este de datoria noastra sa incercam sa evitam contaminarea altor copii, printr-o supraveghere atenta (sa nu pupe alti copii, sa nu foloseasca aceleasi jucarii etc) 

 

Sanatate multa!

 

 

 

A venit primavara si odata cu ea: raceala

Pomii au inflorit, soarele s-a trezit, odata cu el au rasarit in parcuri si copiii, ca ciupercile dupa ploaie si cum vremea e schimbatoare, a fost suficienta o zbenguiala fara geaca pentru ca virusul sa se instaleze comod in nasucul lui Vladut. Mediu prietenos pentru virusei, nasucul a inceput sa ii curga seara si au inceput si noptile nedormite, uitasem cum e....

 

Am petrecut 2 nopti albe, eu am ragusit de la atata cantat O brad frumos, Cand afara s-a-noptat si Mos Craciun cu plete dalbe si mi-e teama ca Vladut o sa isi strambe dintii de la atata supt body-uri. Toata noaptea le suge si le mesteca de nervi ca nu poate dormi. Il supara nasucul. Astazi dupa-masa vad ca a dormit 3 ore fara sa se trezeasca si nu i-a mai curs nasucul. Febra nu a facut, a avut un 37,6 in fundulet, dar m-am hotarat sa nu il indop de medicamente fara sens.

 

Cum tratam noi racelile?

 

1. Mult suc de portocale

Indiferent daca suntem raciti sau nu, bem zilnic sucul a minim 2 portocale, de cand facem asta racim mai rar. Nu sunt pro suplimente alimentare (de exemplu vitamine), asa ca incerc sa ii aduc aportul de vitamine de care are nevoie intr-un mod cat mai natural. La fel, ceapa si usturoiul nu lipsesc din papa in nicio zi.

 

2. Colargol

Niste picaturi pentru nas foarte bune, care se prepara in farmacii, pediatra ni l-a prescris la fiecare raceala, acum suntem mari si nu mai alergam la doctor la primul muc. Daca nu e o raceala severa, in 3 zile ii trece de tot nasul (impreuna cu tusea si stranuturile provocate de mucozitati), doar cu colargol (cate o picatura in fiecare nara, dupa ce a fost aspirat in prealabil cu batista bebelusului, de 3 ori pe zi). Nu lasati nasucul lui bebe sa curga prea multe zile pentru ca mucozitatile pot ajunge in plamani, provocand bronsiolita. (Noi am patit-o anul trecut, nu i-am dat nimic pentru ca nu avea alte simptome in afara de nasuc).

 

3. Aerosoli

Daca nasul e infundat dar nu ies mucii, ii fac aerosoli cu ser fiziologic (adrenalina doar la recomandarea pediatrului) si i se inmoaie imediat, apoi ii aspir cu batista bebelusului si pun colargol.

 

4. Nurofen sau Panadol pentru copii

De regula nu ii dau deloc daca nu face febra, insa daca trec 3-5 zile si simptomele de raceala nu se amelioreaza ii dau si  Nurofen sau Panadol maxim 5 zile.

 

5. Mult oxigen, dragoste si bibileala

In perioada cat e racit nu il tin in casa decat daca nu permit conditiile meteo sa il trimit la plimbare. Am observant ca aerul curat ii face foarte bine si cand e racit, de aceea am grija mereu sa aerisesc si seara si dimineata toata casa.

 

6. Odihna si somn

Cand e bolnavior Vladut doarme mai mult ziua, nu il trezesc niciodata, chiar daca ratam o masa, cand se trezeste constat ca (in cazul lui) somnul a facut cat 3 mese :)

 

Deja nu ne mai curge nasucul, nu mai tusim sau stranutam, se vede clar o ameliorare, se pare ca de data asta scapam ieftin, fara emotii, doar cu cateva nopti nedormite si mult cantat.

Igiena orala a copiilor de pana la 2 ani

Ieri, in Cora, in timp ce raspundeam provocarii de a alege, din "doar" cateva zeci de modele, o periuta de dinti pentru Vlad, o tanara evident motivata de faptul ca va salva dantura copiilor din Romania, imi inmaneaza un pliant: Campionatul National de Periaj.

 

Nu refuz niciodata pliante, din dorinta de a-i ajuta pe cei care le distribuie (o munca ce consuma foarte mult timp si platita foarte prost ).

 

Ajunsa acasa gasesc in geanta pliantul si intru de curiozitate pe adresa web indicata in pliant: www.zambesteromania.ro.

 

1. Igeiena orala si sarcina

 

• 18% din naşterile premature sunt atribuite unei igiene orale precare a mamei;
• Femeile însărcinate care prezintă probleme de sănătate orală sunt predispuse la un risc de şapte ori mai mare de a naşte prematur, de a naşte un bebeluş cu o greutate mică, de a avea contracţii prematur sau chiar de a descoperi o infecţie a nou născutului;
• Copiii mamelor cu sănătate orală precară prezintă un risc de cinci ori mai mare de a avea probleme de sănătate orală.

 

"Children Now - Oral Health Access Council, 2007"

 

Un pic imi vine greu sa cred ca nasterea prematura are vreo legatura cu igiena orala, poate doar prin prisma faptului ca femeile care neglijaza igiena orala se neglijaza in general, asa incat nu au grija de ele in timpul sarcinii, nu sunt expert, dar statisticile trebuie nuantate si interpretate in functie de mai multi factori, nu doar de esantion.

 

Nu neg ca igiena orala este importanta in timpul sarcinii, mai ales la nivelul gingiilor, spre exemplu eu fac zilnic injectii cu anticoagulante si din cauza asta imi sangereaza foarte tare gingiile, prin urmare pot face foarte usor gingivita sau chiar parodontoza.

 

2. Cand incepem sa spalam bebelusul in gurita?

 

Pe site-ul campaniei se recomanda curatarea limbii si gingiilor sugarului, cu un tifon umezit, dupa fiecare masa, inca din primele zile de viata. 

 

Eu am inceput igiena orala a bebelusului, pe la 2 luni. Medicul pediatru mi-a recomandat sa incep sa il spal in gurita pe la 3 luni, chiar daca nu i-au dat dintii, cu apa plata (apa de la robinet din Romania are giardia si probabil si alti paraziti) si pasta de dinti fara fluor. La inceput il spalam doar o data pe zi (seara) apoi am inceput sa il spal de 2 ori.

 

Exista in farmacii un dispozitiv special pentru curatarea gingiilor, care se pune pe deget (cred ca din silicon, ca tetinele) si puteti curata si masa gingiile sugarului cu sau fara pasta de dinti.

 

3. Ce produse folosim pentru igiena orala a bebelusului?

 

•  o periuta de dinti sau dispozitiv pentru curatarea gingiilor, adecvata/t varstei si necesitatilor bebelusului.
• pasta de dinti speciala pentru copii sub 2 ani (fara fluor sau cu continut de fluor foarte mic). Fluorul poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului.

 

4. Obiceiuri daunatoare 

 

As vrea sa mentionez ca nu numai igiena orala este esentiala pentru sanatatea orala a copilului nostru, ci si eliminarea pe cat posibil, a proastelor obiceiuri ale copiilor mici: suptul suzetei, bautul laptelui cu biberon si tetina pana la o varsta inaintata, suptul degetului sau diferitelor materiale (paturica, body, carpe) etc.

 

• sunt convinsa ca ati auzit de asa-numitele "carii de tetina". Este cunoscut faptul ca bautul cu tetina sau suptul suzetei sunt obiceiuri daunatoare care favorizeaza aparitia cariilor la dintii de lapte. Ceea ce insa nu multi parinti cunosc, este faptul ca aceste carii pot duce la acumulari de puroi la nivelul gingiilor sau chiar in canalele dintilor (foarte dureroase), care vor trebui drenate chirurgical, iar pentru aceste interventii, la copii se foloseste  de regula anestezia generala (cunoastem cu totii riscurile anesteziei generale). Asadar, incercati si insistati sa il ajutati pe bebe sa renunte la suzeta si tetina cat mai repede. Da, dintii de lapte se schimba, insa exista si complicatii urate cauzate de banalele carii.
• obiceiurile de supt (ca degetul, sau paturica) sunt si ele de evitat deoarece pot duce la strambarea danturii. Ulterior dantura se va indrepta foarte greu (procesul poate dura ani de zile si este foarte costisitor).

Acestea fiind zise,  campania are si un concurs, ce se desfasoara in perioada 20 martie - 20 aprilie 2014, tot ce trebuie sa faceti este sa incarcati un film sau o poza cu copilul vostru spalandu-se pe dinti si puteti castiga (conform pliantului), o excursie la Disneyland.

Talus Valgus si moda ghipsului la sugari

Ce inseamna talus valgus? 

 

Datorita pozitiei bebelusului in uter, sau din motive ereditare, laba piciorului poate fi indreptata spre exterior (talus valgus), interior (talus varus), sau flexata prea mult.

 

Asadar, talus valgus este o pozitie incorecta a piciorului, spre exterior, care mai tarziu poate conduce la deformari ale piciorului ce vor incomoda la mers.

 

Este important sa stim ca talus valgus se clasifica in grade, in functie de cat de mare este devierea fata de pozitia normala (de exemplu unghiul in care sta piciorul), practic in functie de gravitatea afectiunii.

 

Abordarea ortopezilor in tratament.

 

Exista doua opinii ale medicilor ortopezi si prin urmare doua abordari total diferite in ceea ce priveste tratamentul la copiii mici.

 

O prima categorie de medici prefera o abordare agresiva, recomandand: ghips cat mai devreme, de preferat in prima luna de viata a bebelusului, ulterior atele, electrostimulare, kinetoterapie, incaltaminte ortopedica (si poate alte metode de recuperare sau stimulare).

 

Partea buna a acestui tip de terapie este ca (in cazul in care se efectueaza in mod corect) are rezultate foarte bune, ducand de cele mai multe ori la recuperare totala si corectarea 100% a pozitiei vicioase.

 

Partea proasta e ca se merge pe ideea de corectare 100%, astfel nu se tine cont de cat de grava este problema ci se recomanda schema completa  de tratament pentru toata lumea, deoarece in opinia lor kinetoterapia fara ghips nu poate corecta decat partial piciorul. In plus schema completa de tratament este extrem de costisitoare (acum un an jumate m-a costat in jur de 700 ron pe luna doar kinetoterapia). Kinetoterapia se poate face si gratuit la Grigore Alexandrescu parca, dar nefiind profit direct, nu se ocupa asa bine, e foarte aglomerat si ora de kinetoterapie ajunge sa fie in realitate de doar 15 -20 minute.

 

O a doua opinie se bazeaza pe cat de grava este afectiunea. Daca este intr-adevar grav atunci recomanda ghipsul, altfel nu. Explicatia ar fi asta: pana la varsta de 1,5 - 2 ani mersul nu este format, in plus toti copiii au picior plat initial. Astfel pana la 2 ani nu se poate pune un diagnostic clar de talus valgus, deoarece de multe ori picioarele se indreapta fara interventii (cu conditia sa nu fie grav). Pana la 2 ani se recomanda metode alternative de tratament precum: mersul descult pe nisip si iarba, mersul la mare, incaltaminte cu taloneta (nu neaparat ortopedice), masaj la domiciliu si eventual, daca e cazul kinetoterapie.

 

Si evident dupa ce ai consultat doi medici care ti-au spus unul: hais si altul: cea, intrebarea care in mod evident si-o va pune orice parinte: bine, bine si eu ce fac?

 

Pai e evident: fiecare parinte isi va asculta instinctul si ratiunea, dupa care, nefiind specialist in domeniu va lua o hotarare, sperand ca a luat-o pe cea corecta.

 

Asa am facut si eu, cu al meu pui si am hotarat sa fac doar kinetoterapie si sa il duc la mare, sa il las cat mai mult descult etc. Oricum nu as fi avut bani de electrostimulare si mai stiu eu ce.

 

La noi a fost cam asa: la 8 luni, cand s-a ridicat Vladut in picioare mi se parea ca nu calca bine, asa ca am ajuns la Ortoclinic la o consultatie. Pana atunci nu observasem ca ar avea picioarele strambe nici eu si nici alti 3 sau 4 pediatri care l-au consultat, prin urmare nu putea fi ceva grav...

 

Bun, mi-am facut programare pentru o simpla consultatie, dar la plecare am fost taxata dublu si am intrebat de ce. Mi s-a raspuns ca doamna doctor (Contanu parca) facuse o sedinta completa de evaluare si stabilire a tratamenului. Bine, bine, dar eu nu cerusem asa ceva, eu vroiam doar o consultatie sa imi spuna daca e intr-adevar o problema sau doar mi se pare mie. In schimb in 10 minute am primit o sedinta complexa cu diagnostic si schema de tratament. Am fost putin sceptica deoarece diagnosticul i l-a pus dupa ce l-a vazut cam un minut fara ciorapei. Ma mir ca nu mi l-a diagnosticat de dupa usa si prin salopeta de fas, dar eu nu sunt ortoped, asa ca ce stiu eu?

 

Am intrebat cum sa ii fac eu masaj si nu a vrut sa imi arate, mi-a zis ca o sa ii faca kinetoterapeuta(din nou se asigura ca nu am venit doar ca sa imi arate cum sa ii fac singura masaj). Tanti de la receptie a fost asa de draguta incat s-a oferit sa imi faca si masuratorile pentru atele (noroc ca era deja prea mare pentru ghips) ca sa pot sa dau comanda pe loc, de ce sa pierdem timp pretios? Am refuzat politicos spunand ca imi dorisem o simpla consultatie si am nevoie de timp sa ma hotarasc. Am avut senzatia tot timpul ca vor sa ma stoarca de bani si sa ma forteze sa iau pe loc niste decizii importante, sau mai bine zis, sa le ia ei pentru mine. Kinetoterapia costa cam 700 ron pe luna, atelele vreo 200 ron, dar trebuiau schimbate si alea in fiecare luna, ca doar copilu' creste (in cazul sugarilor saptamanal), electrostimularea care trebuie facuta zilnic, minim 10 sedinte (si aia era vreo 1000 ron), plus incaltamintea ortopedica 200-300 de ron cam la 2 luni (deja peste indemnizatia mea de crestere copil ), plus costurile consultatiilor ulterioare.  Preturile pe care le-am exemplificat sant cele de acum un an.

 

Bun, o sun pe pediatra care s-a mirat, mi-a raspuns ca se astepta sa imi recomande kinetoterapia si atat, atelele i se par cam mult pentru ce are el la picior si mi-a facut o trimitere la un alt medic de la Medlife Ulici Alexandru (o consultatie la el costa peste 300 de lei). In fine, o fac si pe asta (sanatatea copilului nu are pret), ma prezint la consultatie si imi spune ca nu e nimic grav, ca se poate corecta singur, ca intr-adevar piciorul se flexeaza prea mult din cauza muschilor slab dezvoltati. Mi-a aratat cum sa ii fac masaj acasa, mi-a spus ca nu e obligatorie kinetoterapia, ca pueam sa il duc de cateva ori si apoi sa fac eu exercitiile cu Vlad acasa, in rest sa il duc la mare cel putin 2 saptamani, sa il las cat mai mult descult si incaltaminte cu talonet. Apoi am intrebat de atele si electrostimulare si mi-a spus: nici vorba de asa ceva, ca e vorba de bani si mi-a tinut un discurs intreg despre industria ortopediei si cum sant parintii storsi de bani cand nu e cazul. In plus, Vladut avea musculatura slab dezvoltata si atelele ar fi dus la atrofierea lor (asta nu as sti daca e adevarat pentru ca nu sant ortoped).

 

Am mers pana la urma la kinetoterapie la Ortoclinic, pentru ca era aproape de casa, dar acolo trebuia sa ascult predicile kinetoterapeutei care imi tot recomanda sa merg pe schema de tratament a doamnei doctor de acolo. I-am explicat situatia i-am spus ca avem alt ortoped si daca nu vrea sa lucreze cu noi in conditiile astea sa ne spuna. Cu toate astea, o data cand l-a dus tati la sedinta, s-a intors acasa cu niste benzi elastice lipite direct pe piele. I le pusese fara sa intrebe si pe deasupra benzile nu trebuiau udate, iar daca le udam sa le usuc cu feonul. Cum sa il spal la fund fara sa il ud pe picioare? si cum sa imi usuc cu feonul (pe picioare) copilul cu dermatita atopica? A plans saracutu pana i le-am dezlipit (parca erau lipite cu ciment benzile alea) si i-am spus terapeutei ca eu decid daca punem sau nu benzi si daca era nevoie preferam sa fac mai multe sedinte decat sa ii pun benzi 2 saptamani.

 

Intr-una din zilele in care il duceam pe Vladut la kinetoterapie am povestit cu mamica unei fetite de 2 luni, care avea ghips si venea saptamnal sa il schimbe si mi-a povestit aproape plangand ca ultima data ii pusesera ghipsul gresit si pediatrul ii trimisese de urgenta sa il modifice, deoarece piciorul ii statea sucit. Imi povestea ca au luat-o ca din oala, vai trebuie ghips, acum si nici n-a apucat sa ia o hotarare ca fetita ei era deja in ghips la o luna, imi spunea ca pur si simplu au fost agasanti si nu a putut sa se dezmeticeasca. Mi-a mai spus ca ea nu observase ca are piciorusele strambe. In momentul ala m-am bucurat ca nu a trebuit sa iau o hotarare asa de importanta la doar o luna de la intrarea in rolul de mama. M-am intrebat ce as fi facut, dar chiar nu stiu.

 

Inca nu sant convinsa care din cei doi medici avea dreptate, pur si simplu am facut cum am crezut si simtit eu si am ales ce mi s-a parut mai util asa incat sa ma incadrez si in bugetul familiei. Vladut inca mai calca putin stramb, vom mai merge la un control la ortoped, cat de curand, pentru linistea noastra.

Marea, izvor de sanatate

Ca destinatie de vacanta pentru vara lui 2014 va propun marea, o cura de terapie naturala  si in acelasi timp distractie pentru cei mici, in timp ce pentru cei mari va reprezenta o oaza de relaxare.

 

Indiferent daca alegeti un concediu in tara, la Marea Neagra, sau in strainatate, efectele benefice asupra starii de sanatate a copiilor sunt vizibile imediat (mai ales pentru copiii de pana la 2 ani).

 

1.     Mersul pe nisipul ud este foarte sanatos, ajuta copilul sa calce corect. Medicii ortopezi recomanda mersul pe nisip atat ca tratament adjuvant pentru deformarile de mers, spre exemplu pentru ameliorarea platfusului, cat si copiilor sanatosi, pentru formarea corecta a mersului.

 

2.     Aerosolii marini naturali sunt de semenea recomandati atat pentru copiii sanatosi cat si in afectiunile respiratorii (cum ar fi bronsiolitele, rinitele).

 

3.      Soarele de dimineata si seara ajuta dezvoltarea armonioasa a sistemului osos al copilului, fixand vitamina D, contribuind astfel la asimilarea calciului si prevenirea rahitismului.

 

4.      Apa de mare are efecte antiinflamatorii, in timp ce joaca in apa si plimbarile prin apa pana la glezne tonifica musculatura si imbunatateste circulatia.

 

5.      Marea ofera intotdeauna distractie celor mici, prin simpla prezenta a nisipului. Cu cateva  jucarii de nisip si o galetusa cu apa, veti avea parte de momente de relaxare nepretuite, iar ca bonus veti fi rasplatiti cu zambetul copiilor vostri.

 

Efectele benefice ale mediului marin se cunosc inca din antichitate, iar grecii, egiptenii, indienii si chinejii foloseau apa marina atat ca tratament, cat si pentru intarirea sistemului imunitar.

 

Exista totusi anumite cazuri in care marea este contraindicata, cum ar fi: insufcienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, sau anumite boli ale rinichilor.

 

In vara lui 2013 am ales litoralul romanesc, deoarece Vladut nu ar fi suportat prea bine un drum cu masina pana in Grecia (cu avionul nu ne permiteam). Nu mi-a parut rau, chiar am hotarat ca o sa mai merg pe litoralul romanesc. Am ales Eforie nord pentru plaja mai fina si am preferat sa inchiriem (la un pret accesibil) un apartament de 2 camere cu bucatarie (mofturici si nu ar fi mancat la restaurant, asa ca i-am preparat eu mancarea acolo).

 

Ne-am cazat la Rimhaus Residence (insa sunt sigura ca exista si multe altele) am stat in apartamentul zugravit cu galben si verde, in poze nu apare bucataria, insa cand am fost noi aveau, pe langa frigider si aragaz, bufet, cratiti si vesela. In apartament se pot caza 4 adulti si 2 copii, puteti incerca si sa negociati.

 

Apartamentul a fost exact asa cum ne-am droit: utilat, simplu si nou, curat si foarte spatios. Gazda foarte amabila ne-a pus la dispozitie si un patut, asa incat nu am fost nevoiti sa il luam pe al nostru.

 

Singurul dezavantaj fata de un hotel a fost faptul ca apartamentele erau departe de plaja si nu ne-a trecut prin minte sa luam caruciorul, asa ca, mai mergeam si cu masina la plaja. Oricum, datorita vremii capricioase, am mers la plaja si in alte statiuni. Pana la urma vremea a fost ideala pentru Vladut, apa marii era calda inca, iar soarele deloc puternic, a plouat o singura zi.

 

A fost o vacanta frumoasa, Vladut inca isi aminteste si imi spune ca vrea la mare, anul asta o sa il trimit doar cu tati, ca baietii, pentru ca in luna mai il asteptam pe fratiorul lui.

 

Mie mi s-a parut ca l-a si ajutat, nu a mai racit de cand ne-am intors si parca nu mai calca stramb (a fost diagnosticat cu talus valgus pe la 8 luni).

Dermatita atopica. Ce e de facut?

Unii bebelusi au o piele atopica, adica o piele cu tendinte de uscare, cu coninut scazut de lipide. Frecventa dermatitei atopice la copiii de pana la 2 ani este in crestere, mai ales in tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare (datorita industriei si factorilor alergeni din aer). De obicei debuteaza in jurul varstei de 3 luni si se amelioreaza, sau dispare pana la 2 ani.  Este posibil sa reapara (de regula acest lucru se intampla in jurul varstei de 5 ani).
 

Daca bebe are dermatita atopica nu inseamna neaparat ca el este si alergic, ci ca are o predispozitie si este posibil sa dezvolte anumite alergii. La analize, markerele ce indica alergiile pot fi absolut normale.
 

Dermatita atopica debuteaza ca o roseata in obraji, apoi obrajii se vor usca si cateodata se vor ingrosa formand o crusta. E posibil sa apara si in jurul guritei, pe pielea capului pot aparea coji. Pe corp vor aparea pete rosii (bube) de diferite forme si dimensiuni, iar daca va uitati atent arata ca o aglomerare de bubite mici de tot (cat varful de ac) si se simt cand treceti cu degetul peste ele. Pot aparea pe tot corpul si e posibil sa il si manance pe bebe. Daca il mananca si se scarpina, bebe poate chiar sa isi faca rani (insa asta doar in cazurile mai grave).
 

Copiii cu dermatita atopica sunt predispusi si la afectiuni respiratorii precum bronsiolitele, rinitele  iar mai tarziu pot dezvolta chiar astm bronsic (mai rar), de asemenea, s-a constatat ca si conjunctivitele sunt frecvente la copiii cu dermatita atopica.
 

Cum putem preveni sau ameliora dermatita atopica?
 

1. Reducem factorii alergeni din camera bebelusului. Adica inlaturam covoarele si perdelele, care retin praf, la fel si excesul de jucarii de plus. Stergem praful si spalam zilnic pe jos doar cu apa (fara detergent),
 

2. Hainutele bebelusului care vin in contact cu pielea sa fie din bumbac (a se evita spre exeplu lana sau materialele sintetice) si albe (colorantii din haine sunt toxici si pot provoca alergii grave). Vor fi spalate cu detergent antialergenic sau vor fi clatite foarte bine (mai dati o extra clatire la hainele lui bebe), nu se va folosi balsam de rufe,
 

3. Aerisirea camerei cat mai des, pentru reglarea umiditatii din camera. Aerul din camera nu trebuie sa fie uscat, iar camera este de preferat sa fie mai racoroasa (20-21 grade C). Caldura si aerul uscat favorizeaza aparitia eczemelor. Patutul bebelusului nu va fi asezat langa calorifer,
 

4. Evitarea alimentelor ce pot provoca alergii ex: capsuni, nuca, mierea, ou etc Aceste alimente  pot fi date copiilor cu dermatita atopica la varsta indicata de pediatru, nu mai devreme,
 

5. Baile/dusurile bebelusului vor fi scurte pentru a nu usca si mai tare pielea, stergerea se va face prin tamponare usoara nu frecare!
 

6. Sapunul sau gelul de dus cu care il spalati pe bebe sa fie unul special pentru dermatita atopica, ce nu favorizeaza uscarea pielii (fara parfum),
 

7. Folositi crème hidratante speciale pentru dermatita atopica (noi foloseam Lipikar Baume AP care e indicat inca din prima luna de viata). Mai buna mi s-a parut Atoderm de la Bioderma insa nu stiu de la ce varsta se poate incepe utilizarea acestei crème, noi am descoperit-o cand Vladut avea 1 an si ceva si in 2 luni i-a trecut de tot). In unele cazuri mai grave pediatrul sau dermatologul va va prescrie crème pe baza de cortizon, ce vor trebui utilizate exact in cantitatile indicate deoarece cortizonul se pare ca poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului. Nu folositi crème cu cortizon decat la recomandarea medicului,
 

8. Unghiile lui bebe vor fi tatiate cat mai mici pentru a nu se zgaria daca se scarpina.
 

Si noi am avut o experienta neplacuta cu dermatita atopica. Lui Vladut i-a aparut in obrajori, in jurul varstei de 6 luni. La 8 luni mi-am dat seama, cand au inceput sa ii apara si pe corp. Am fost la pediatra, ne-a recomandat o crema cu continut scazut de cortizon cu care sa dau doar pe bubite si i-au trecut in 2-3 zile, dar apareau la loc si s-au inmultit pe tot corpul asa ca am renuntat la cortizon si ne-a recomandat lipikar baune AP, care mi s-a parut bun si dupa 2 saptamani de uns intensiv, rosata a disparut si eczemele s-au redus.

 

Inainte de asta incercasem crema de la Mustela dar nu a avut niciun efect, la fel si renumitul ulei de baita Oilatum. Apoi, pe la 1 an si un pic am schimbat crema la recomandarea unei prietene cu Atoderm de la Bioderma si a fost foarte buna, in 2 luni i-a trecut de tot. Acum, nu stiu daca a fost chiar atat de buna crema, sau pur si simpul i-a trecut de la sine. (Dermatita atopica trece de obicei de la sine odata cu cresterea in varsta si dezvoltarea sistemului imunitar.)

 

Avea saracutul pe tot corbul pe burtica si pe picioruse, norocul meu a fost ca nu s-a scarpinat, daca incepea sa se scarpine ar fi facut rani. E o afectiune stresanta si de lunga durata, nu va asteptati sa dispara peste noapte. Mi se rupea sufletul cand il vedeam plin de bube, desi pe el nu parea sa il deranjeze.

 

Sapun acum folosim de la Nivea baby:  Caring Cream Soap (cand era mai mic foloseam Lipikar Syndet, dar am renuntat dupa ce i-a trecut pentru ca era prea scump) si sunt foarte multumita, nu ii usuca pielea (o experienta neplacuta am avut cu produsele Klorane, pe care le foloseam cand ne-a aparut dermatita si ne-au fost contraindicate de medici).

 

Si acum are pielea uscata si ii mai apare cate o bubita, dar ne dam cu crema o data pe zi pe tot corpul (Lipikar Baume AP sau Atoderm) si nu i-a mai recidivat pana acum. Daca aveti timp, va invit sa cititi si un articol de specialitate (al doamnei doctor dermatolog Alina Crisan) aici.

Semnele de mama. Petele au farmecul lor.

Lui Vladut primele semne i-au aparut in jurul varstei de 2-3 luni. Tin minte ca m-am speriat, nu stiam ce sunt. Exclusesem din start posibilitatea semnelor de mama pentru ca nu stiam ca pot aparea si mai tarziu, credeam ca e o ciuperca pentru ca ii aparuse prima data o pata alba pe fundulet apoi au inceput sa se inmulteasca si erau de diferite forme si culori.

 

Am ajuns la dermatolog. In timp ce ii analiza fiecare semn in parte inima mea se facuse cat un purice, insa unul neobisnuit de puternic, pentru ca in acelasi timp tinea cu tot dinadinsul sa imi sara din piept. De fiecare data cand plimba lupa si lampa peste semne, dermatologul scotea cate un “IHI” sau “AHA” grav, iar mie mi se taia respiratia. Palmele imi transpirasera si asteptam verdictul.

 

Doctorul se ridica si imi spune ca pata alba e un nev acromic si ca mai are unul mai mic pe manuta stanga. Petele de pe manuta dreapta si obraz sunt pete café au lait iar cea de pe partea interoara a cotului o alunita.

 

Bun, acum ce-i ala un nev acromic? E periculos? Pana la urma a afisat un zambet larg si ne-a explicat ca de fapt e vorba de semne de mama, sau din nastere si ca asa e pigmentatia lui in zonele respective, sa stau linistita si sa ii ofer dragostea mea in continuare.

 

Linistita ca nu e ciuperca sau vreo boala de piele, ajunsa acasa l-am dezbracat pe bebe in funduletul gol si l-am asezat pe burtica (era vara), apoi am facut cunostinta cu fiecare semn in parte, fiecaruia i-am atribuit cate o povestioara (pe fundulet l-a atins zana cu bagheta cand s-a nascut, sa il recunoasca necazurile si sa se fereasca din calea lui, pe manuta l-a sarutat soarele, iar pe obrajor luna), le-am mangaiat si sarutat pe fiecare in parte, apoi dezmierdarea semnelor a devenit un ritual. Imi sunt dragi.

 

Baietelul meu nu e perfect, e unic! Asa le spuneam mamicilor ingrijorate ca aspectul fizic al copiilor lor ar putea avea de suferit din cauza semnelor din nastere. Defectele dau farmec oricarui lucru. Nu v-ati trezit niciodata studiind o pata pe o fotografie, sau un perete? Sau o crapatura intr-o sticla? Un nod intr-o masa de lemn sau o ruptura intr-o panza de paianjen?

 

Si eu am semne din nastere. Mama imi spunea seara inainte de culcare ca semnul de pe umarul stang reprezinta soarele, iar cel de pe umarul drept reprezinta luna. Mi-au placut intotdeauna semnele mele, chiar si in perioada adolescentei si le spuneam tuturor mandra ca ele reprezinta soarele si luna, ziua si noaptea, echilbrul.

 

Petele si semnele au farmecul lor, ele pot fi indragite de cei mici, in functie de cum le prezentam, asa incat ele sa fie percepute ca un lucru bun, nu o ciudatenie.

Vizita la medic

A mai trecut un an, baiatul meu are doua primaveri :), acum o incepem impreuna pe a treia pentru el si a douazecisinoua pentru mine. Cateodata a fot greu, alteori mai usor, in tot cazul, a fost in permanenta frumos! Abia astept sa creasca, imi place sa vad cum invata lucruri noi cu fiecre zi care trece, in acelasi timp ceva din mine se intristeaza si ar vrea sa ramana mereu copil, mereu innocent si deschis.

 

Am trecut si peste controlul de doi ani, cu tot cu proba lui de foc (cantarul), desi avem doar 11 kg doctorita ne-a asigrat ca arata foarte bine si chiar i-a laudat dintisorii. Ne-a spus ca foarte multi copii au deja, la 2 ani, dintisorii cariati sau strambi. Vladut a fost timid tot timpul consultatiei (insa nu si frica), a descoperit repede ruleta, care l-a preocupat pana la plecare.

 

Vizita la doctor a fost una placuta, atat pentru noi cat si pentru Vladut, care a decretat ca vrea "inc' o data la doctorita mergem".

 

Tin minte ca eram proaspat mutati in Bucuresti cand am nascut, nu cunosteam pe nimeni si eram foarte dezorientata in ceea ce priveste alegerea unui pediatru pentru Vladut. Stiam doar ca vreau pe cineva care sa poata veni sa il consulte acasa in primele 2 luni (cand controlul e saptamanal,mai ales ca nu cunostam orasul).

 

Pana la urma m-am hotarat si am vorbit cu doctorita cu care s-a nscut, doctorita care facea si vizitele medicale in maternitate. La prima vedere mi s-a parut prea tanara, insa am observat-o cand a consultat bebelusii, inclusiv pe Vladut. Mi-a placut mult cum s-a purtat cu ei, a fost delicata si blanda, dar ferma si hotarata in acelasi timp, fara ezitare. Ii lua si ii intorcea pe toate partile si niciunul nu a protestat pentru ca in acelasi timp le vorbea bland si le explica ce si de ce le face, ca si cum ar intelege. Mi-a placut tare mult cum au decurs vizitele, asa ca am ales-o, in ciuda varstei.

 

Nu regret alegerea pe care am facut-o. Ma linistea intotdeauna, era mereu calma si cred ca tocmai pentru ca era tanara ma asculta cu rabdare daca aveam ceva de spus, nu ma intrerupea niciodata si a tinut cont de fiecare data de ce ii povesteam (spre exemlu simptomele lui Vladut).

 

Tin minte o intamplare amuzanta, Vladut avea cateva zile si tati a intrat in panica pentru  ca s-a constipat si a sunat-o pe doctorita la ora 6 dimineata disperat (desi am incercat sa il linistesc spunandu-i ca inca 2-3 ore nu pateste nimic, sa sune mai tarziu), apoi a asteptat o ora in fata farmaciei pana s-a deschis, ca sa cumpere supozitoare cu glicerina  :))

 

Asta a simtit el ca trebuie sa faca (desi stia ca farmacia e inchisa). Nu au fost multe momente de panica pentru motive banale, insa ele au existat la inceput, iar doctorita nu a ras de noi si a continuat sa ne raspunda la telefon.

 

S-a intamplat sa mergem de cateva ori si la alti doctori, dar nu am gasit pe altcineva cu care sa pot colabora asa de bine, nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu niciunul din cei la care am mai fost. Cei mai multi nu ma ascultau cand le spuneam ca i-a fost rau lui Vlad si le explicam ce si cum s-a intamplat. Il examinau 5 minute, puneau diagnosticul si ii dadeau repede un antibiotic(fara analize sau antibiograma), pe care in caz ca ma hotaram sa i-l dau, peste o saptamana eram din nou la doctor, lui tot rau ii era si pe deasupra i-am mai dat si antibiotic degeaba (si trageam si cu burtica dupa antibiotic).

Doctorita noastra nu ne-a recomandat medicamente decat in cazuri de urgenta, din contra, ma sfatuia sa nu ii dau decat atunci cand nu avem de ales.

 

Desigur ca nu este meritul meu, sunt constienta ca am avut noroc choir ca am ales-o pe ea, acum insa, asta as urmari atunci cand aleg un medic pediatru:

 

1. Sa asculte, sa putem comunica, sa existe o incredere reciproca,

 

2. Sa raspunda cu rabdare si calm la toate intrebarile, sa explice asa incat sa intelegem ce se intampla cu bebe,

 

3. Sa fie disponibil. Sa raspunda oricand la telefon, chiar si noaptea, sa vina in caz de urgenta. Sa putem suna fara sa avem strangerea de inima ca deranjam,

 

4. Recomandari de la persoane  de incredere,

 

5. Sa aiba experienta cu bebelusi,

 

6. Sa faca si vizite la domiciliu,

 

7. Sa se poarte frumos cu copiii, sa ii placa si copilului de el/ea, altfel vizitele medicale vor devin un chin,

 

8. Distanta pana la cabinet.

Cu mine sau cu bona?

Astazi mergem la controlul de 2 ani, ca de obicei am emotii pentru proba de foc: proba cantarului. Vladut a avut 2500 grame si 47 cm cand s-a nascut (nascut la termen) si de acolo obsesia mea  cu cantarul si ca sa punem si cireasa pe tort e si foarte mofturos la mancare. Cred ca a fost o lectie (asta cu nemancatul) dar se pare ca tot nu am invatat-o. Tot mai vreau falcute, bucute si pliuri la picioruse. Am inteles ca n-o sa le primesc de la Vladut (n-a avut nici o cuta pe piele :(  ), dar macar de la fratiorul lui :) Sunt o visatoare.

 

La un an m-am intors la servici, pentru ca din pacate nu m-as fi descurcat financiar sa stau 2 ani cu el. Am apelat la serviciile unei bone si din ziua 1 am regrete si remuscari. Nu ma gandesc decat ca i-ar fi fost mult mai bine alaturi de mamica lui.

 

Nici nu am inceput bine serviciul ca l-am si gasit cu funduletul rosu si culmea in weekend, cu mine ii trecea, luni seara era iar rosu si am tinut-o tot asa (ii spuneam bonei in fiecare zi acelasi lucru  si  bona se jura ca il schimba si il spala des). E fata buna bona, la capitolul rabdare nu are egal, il iubeste mult si toata ziua se prosteste cu el. Singura buba e cea cu funduletul. Chiar imi place de ea (nu e foarte desteapta dar are o inima mare si baiatul meu se simte foarte bine cu ea) . Ar mai fi ceva, e cam dezordonata, nu prea e gospodina, dar am zis ca fac eu un sacrificiu si strang dupa ei cand vin de la servici pentru ca baiatul meu o place.

 

Ne-a fost foarte greu sa acceptam un strain in casa noastra, mai ales ca trebuia sa ii explic tot, de la cum sa curate dovleceii si sa scoata samburii din mar, pana la cum sa spele tetinele. Prima oara cand i-a facut mancare lui Vlad mi-a venit sa ma urc pe pereti. Ii pusese in piure marul cu cotor cu tot, cu seminte cu tot, legumele nu prea fierte, nu stiu nici acum cum mi-am pastrat calmul (si ii aratasem de vreo 3 ori cum se face, am zis na, o fi avand emotii). Dar pentru ca e fata buna si stiam ca are si o situatie dificila, am avut rabdare cu ea si am stat amandoua 3 luni acasa, am invatat-o tot ce ar trebui sa stie o bona. (mie imi place sa cred ca i-am facut un bine, ca o sa poata sa lucreze ca bona si la alte familii de acum in colo, ea probabil ma crede o nebuna, cu observatiile mele cu tot :))) ).

 

Pana si la capitolul observatii si atentionari am ajuns sa ne intelegem. La inceput am avut o cearta urata cu ea pe tema asta, nu intelegea de ce ii fac observatii zilnic, credea ca am ceva cu ea si se apucase sa tipe la mine (tot ea) ca daca nu imi place cum isi face treaba sa o schimb ca ea isi gaseste altceva. Nu am tipat o data la ea, m-am straduit sa ii explic totul, cand puteam sa iau o bona care stia deja toate lucrurile astea, insa de dragul ei am facut un efort. Mi-a parut rau ca nu a fost apreciat efortul meu si ca ea nu simte lucrurile astea, ci ca pentru majoritatea angajatilor ma vede sefa ei, in timp ce eu o vad ca o persoana care il iubeste si are grija de baiatul meu. I-am raspuns doar ca imi pare rau ca nu ne intelegem si ca daca ea asa considera ca e mai bine... Apoi tot eu am fost jenata de penibilul momentului cand m-a sunat sa isi ceara scuze pentru iesire. Nu ne-am mai certat de atunci.

 

Am luat-o a doua zi deoparte si I-am explicat ca eu fac acele observatii ca sa fiu eu multumita, o platesc si mi se pare normal ca daca vreau sa faca lucrurile intr-un anumit fel sa ii spun si am intrebat-o: tu daca ai fi fost in locul meu si nu ti-ar fi placut cum face bona cutare sau cutare nu i-ai fi spus? Apoi i-am spus ca eu am incredere in ea si ca observatiile nu au legatura cu persoana ei ci cu faptul ca sunt mama si vreau ca baiatul meu sa fie ingrijit asa cum consider eu: mama lui, ca e mai bine. I-am mai explicat ca daca o sa se supere de fiecare data cand ii spun ca mi-ar placea sa faca lucrurile altfel, nu o sa mearga pentru ca nu o sa fiu nici eu nici ea multumita. I-am spus, nu le lua ca pe niste observatii nu neaparat ai facut tu ceva gresit, pur si simplu eu vreau altfel. A parut ca a inteles si de atunci a respectat si indicatiile pe care i le lasam.

 

Acum de exemplu ii spunea lui Vladut asa :"mama nu te poate lua in brate ca plange bebe din burtica", atunci normal ca i-am spus ca nu vreau ca Vladut sa stie ca din cauza lui bebe eu nu mai pot face o gramada de activitati cu el,(activitati care lui ii fac placere) pentru ca atunci o sa fie gelos pe fratiorul lui. Ci o sa ii spunem ca acum e baiat mare, ca a crescut si mami nu mai poate sa il ridice sau ca pur si simplu nu imi da voie doctorul, fara sa il includa pe bebe.

 

Incepusem sa accept chiar si chestia asta cu funduletul rosu pentru ca vedeam ca il schimba si il spala si ma gandeam, "ma nu l-o putea spala ea mai bine, el si asa e sensibil". Toata lumea imi spunea ce norocoasa sant ca nu il cearta sau bate sau ca nu imi fura din casa. Mie nu mi se parea normal sa gandesc asa, nu e doar un fundulet rosu, e funduletul copilului meu si nu vreau sa aiba niciun discomfort. Eu sunt omul care gandeste "SE POATE" si nu merg pe premise ca se poate si mai rau sau capul plecat sabia nu-l taie. De ce sa merg pe idea ca se poate si mai rau cand eu sunt convinsa ca se poate si mai bine cu un minim efort.

 

In fine, am luat-o, am invatat-o, ne-am acceptat una pe cealalta, cand ce sa vezi: din cauza ca doctorul m-a consemnat la pat, a trebuit sa il chem pe tata sa stea cu noi pana nasc, pentru ca trebuia sa ma ajute cineva sa am grija de Vladut dupa ce pleaca bona (sotul meu lucraza pana tarziu). Si ghiciti ce: de cand e tata cu ea (cam de o luna) vladut nu a mai avut nici macar o data fundul rosu. Cam cum credeti ca ma simt? Ce concluzie ar trebui sa trag? Ca nu exista bunavointa?

 

Si cand ma gandesc la faptul ca maine poimanie o sa faca si fratiorul lui un an si o sa trebuiasca sa ii arunc iar in bratele altcuiva, mi se ineaca toate corabiile. Nu vreau sa imi abandonez copiii! Vreau sa fiu langa ei, sa fiu eu cea care ii alina si care are grija de ei, care ii invata sa faca la olita, sa vrbeasca, sa numere. Numai o minune ar putea face ca eu sa nu trebuiasca sa incep serviciul, sau sa lucrez de acasa, sa imi permit "luxul" de a-mi creste singura copiii.

 

Voi ce credeti? Cu mine sau cu bona? Daca ati putea ati sta cu copiii acasa?

A cazut in cap! Ce facem?

In cazul in care se intampla, vreau sa stiti ca si celor mai vigilente mamici li se poate intampla ca bebe sa cada. Datorita faptului ca bebelusii au capul mai greu, acestia vor cadea de cele mai multe ori in cap.

 

Pe principiul: e mai bine sa evitam decat sa tratam, o sa incep prin a enumera cateva masuri de precautie:

 

 

• Nu ne vom indeparta de nou nascut decat cand acesta este asezat in siguranta in patutul lui

• Nu ne vom indeparta de bebelus atunci cand acesta se afla asezat pe masa de infasat (atentie mare! Unii bebelusi incep sa se rostogoleasca de pe o parte pe alta inca de la varsta de 2 luni, iar la aceasta varsta cazaturile sunt periculoase).

• Ne vom asigura ca nivelul la care este montata salteaua corespunde cu varsta bebelusului (pe masura ce va creste vom cobora salteaua)

• Vom folosi intotdeauna sistemele de siguranta cu care sunt prevazute: caruciorul, scaunul de masa, scoica, scaunul de masina, balansoarul etc. (chiar daca ne aflam langa bebe).

Este foarte important sa nu ne alarmam! In loc sa pierdem timp pretios gandindu-ne cum s-a putut intampla una ca asta, primul lucru pe care ar trebui sa il facem este sa ne gandim cum a cazut bebe, in ce pozitie si daca a plans imediat.

 

Daca a cazut si nu a plans deloc sau a plans dupa o pauza mai lunga (de ex un minut), daca a vomat cu jet sau a facut convulsii, atunci sunati la urgente, e posibil ca bebe sa fi suferit o lovitura mai puternica la cap si sa fi fost inconstient.

 

Daca bebe a plans imediat nu trebuie sa va faceti probleme deoarece, de cele mai multe ori cazaturile in cap ale bebelusilor de la o distanta de 50-60 cm fata de sol, pe parchet sau covor, nu au complicatii sau urmari in dezvoltarea neurologica a bebelusului, este bine totusi sa il vada un medic pediatru, mai ales daca a cazut perpendicular pe sol si i s-a indoit gatul cand a cazut.

 

E foarte important sa va amintiti detaliile si sa povestiti pediatrului totul exact asa cum s-a intamplat.

 

Va trebui sa il urmarim pe bebe cateva zile daca:

-          are o pupila mai mare si una mai mica,

-          face convulsii,

-          varsa cu jet,

-          pentru copiii mai mari: tuburari de vedere/vorbire/mers.

 

Nici noi nu am scapat, baietelul meu a cazut din carucior (in jurul varstei de 5 luni cand nu statea inca bine in sezut) direct in cap. Tin minte patania de parca ar fi fost ieri. Il pusese mama in carucior (nu si-a dat seama ca spatarul era ridicat, noi tocmai invatam sa stam in fundulet) si m-a strigat sa merg la el.

 

Eu eram cu fata la el, la un metru distanta si de aceea nu l-a mai legat. Am apucat sa fac un pas, atat, bebe s-a aplecat peste margine si a cazut cu capul inainte. Desi eram atat de aproape, nu am apucat sa fac nimic, totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.

 

Am luat repede bebelusul in brate, am lasat rusinea deoparte si am sunat-o pe doctorita. Eram bulversata, macinata de vina si plangeam in hohote. Doctorita m-a calmat si mi-a spus:

 

- Linistiti-va, nu mai plangeti, toti copiii au cazut cel putin o data cand erau mici, fiti sigura si eu si dumneavoastra, acum spuneti-mi cum s-a intamplat.

 

In mintea mea nu era decat un singur lucru: cum am putut permite sa se intample asa ceva si faptul ca poate ceilalti copii despre care vorbea nu erau atat de mici cand au cazut.

 

M-a intrebat asa: daca a plans imediat, daca a varsat, de la ce distanta a cazut bebe, in ce pozitie, daca i s-a indoit gatul cand a cazut, daca s-a lovit si in alta parte, daca a cazut pe parchet sau pe gresie, daca are cucui, apoi mi-a spus sa stau linistita ca de cele mai multe ori astfel de cazaturi raman fara urmari. Mi-a mai spus ca nu e nevoie sa il vada neaparat un doctor pe bebe, ci sa il urmresc eu.

 

Eram in stare sa ma urc in avion si sa fiu a doua zi cu el la consultatie (noi eram la bunici), insa doctorita mi-a spus ca nu e cazul. Totusi, pentru linistea mea, am pierdut si o dupa-masa la urgente pediatrice.

 

O experienta traumatizanta, mai ales ca eu credeam ca sunt singura mama careia i s-a intamplat asta. Mama si ncio alta mamica nu vorbeau despre asta, nu auzisem pana atunci sa li se fi intamplat si altora. Dupa ce am patit-o, am vorbit cu mama care mi-a spus ca  m-a gasit dormind pe jos la 3 luni, apoi cu verisoarele mele care au avut experiente similare si cu vreo 4 vecine care nu scapasera nici ele de trauma cazaturii.

 

Din cate am povestit cu pediatra am inteles ca a fost mai bine ca am vazut cum s-a intamplat exact, pentru ca am putut sa ii ofer toate informatiile de care a avut nevoie.

 

Am mai patit-o o data, cand Vladut avea un an si jumatate, tocmai scapasem de o diaree si din cauza deshidratarii nu isi mai tinea echilibrul asa bine. El mergand bine deja de cateva luni, nu mai eram obisnuita sa stau cu mana pe el la fiecare pas (abia dupa micul accident mi-am dat seama ca de fapt bebe al meu isi pierdea echilibrul). S-a impiedicat de ceva, a cazut si a dat cu capul de calorifer. Cand l-am ridcat avea sange pe toata fata. Isi sparsese arcada.

 

L-am luat repede l-am curatat cu apa, apoi am pus betadina si baneocein pudra. Sangerarea s-a oprit imediat ce am pus baneocin. Apoi l-am mai spalat o data sa vad cat de rau era. Avea o taietura mica (cam 1 cm) sub spranceana. Am pus comprese cu gheata si am apasat (ca sa nu se umfle). L-am dus la cea mai apropiata clinica ce avea urgente pediatrice, sa vad daca are nevoie de copci.

 

Eu, obisnuita cu pediatra noastra, m-am apucat si i-am povestit totul doctoritei de garda, incepand cu episodul de diaree. Pe langa faptul ca nu i-a facut nimic, acesta minunata doctorita nu ma credea. Ma tot intreba cum a cazut asa din senin si de unde a cazut. Eu tot repetam ca a cazut din picioare, iar ea o tinea pe  a ei:

- Bine bine, din picioare, dar de unde.

 

Eu:

- De nicaieri, de pe jos.

 

Ma intrebam daca o sa sune la protectia copilului dupa ce plec. Ne-a facut trimitere la neurolog si atat. Nici nu l-a consultat, a spus ca ea nu are ce sa faca.

 

Nu voi intelege niciodata cum asemenea oameni se pot numi medici. Am sunat-o pe pediatra noastra, i-am povestit si a spus sa stau linistita ca probabil e deshidratat, sa il urmaresc 2-3 zile daca isi mai pierde echilibrul si doar daca nu isi revine sa il duc si la un neurolog. A doua zi evident ca Vladut nu mai avea nimic.

 

Ca o concluzie: cel mai important este sa fim cat mai calme si lucide in situatii de criza, pentru a putea acorda primul ajutor.  

 

Mare atentie cand va alegeti medicul pediatru, daca nu are incredere in voi sau vi se pare ca nu va asculta, atunci mai bine altul. De comunicarea si increderea intre parinti si medicul pediatru depinde sanatatea copilului.

Mofturosii la mancare!

 

Sunt fericita castigtoare a unui exemplar mofturos. Toate bune si frumoase pana cand vine ora mesei. Inca de cand era mic, Vladut respingea aproape orice era nou. Am incercat nenumarate metode: am facut pauza, apoi am incercat din nou, am insistat cu supa de legume (la sfatul pediatrei), jucarii la masa, trucuri si retete de la alte mamici si din articole de specialitate, pur si simplu nu a mers nimic. Mai mult decat atat, mesele noastre incepusera sa semene mai mult a lupte, iar de cele mai multe ori victoria era de partea lui Vladut.

 

De fapt stresul a pornit de la medicul pediatru, care imi spunea mereu ca, pentru a fi sanatos, trebuie sa manance zilnic cel putin 50 g de carne, nu stiu cate grame de legume, 120 ml suc de fructe, doua oua pe saptamana etc Cantitatea finala pe care trebuia sa o manance saracutul era undeva la 1,2 kg plus 2 biberoane de lapte. Niciodata nu a fost un mancacios, chiar mancand doar ce ii placea, noi ajungeam undeva la jumatate din cantitatea indicata, ce sa mai vorbim de gama variata de alimente…

 

Si uite asa nervi si stres ca nu primeste copilul suficiente alimente (era si putin sub ponderal in perioada aia), ma chinuiam degeaba si eu si el, pana la urma tot cat vroia el manca. La un moment dat (pe la un an) am oboist si l-am lasat o vreme sa manance numai cat si ce vrea el. Si surpriza: nu numai ca nu ne mai chinuiam niciunul, dar a inceput si sa ia in greutate incet, incet. 

 

Acum, la 2 ani, tot mofturos e, poti numara pe degete felurile de mancare pe care le accepta, dar in acelasi timp e sanatos si fericit. Cateodata ma intreb cum de nu se plictiseste sa manance mereu acelasi lucru.

 

Am vorbit si cu o prietena zilele trecute despre asta si mi-a povestit ca nepotica ei a mancat pana la doi ani numai supa de mere si lapte si e foarte sanatoasa, acum are 7 anisori (sora ei sta in Canada, iar medicul i-a raspuns asa “Care e problema? Sa manance supa de mere atunci”).

 

Cel mai mult imi placeau comentariile altor parinti experimenti (parintii mei, socrii, unchi si matusi etc): “Pai sigur, daca nu i-ai dat si altceva”, gaseau intotdeauna vinovatul, la fel si cand copilului nu ii placea de o anumita persoana: “pai sigur daca l-ai obisnuit numai cu tine”. Vreau sfaturi nu critici fara sens!

 

Comentariile prietenoase curgeau fara sa stie, (sau sa intrebe) cum am facut diversificarea sau ca noi avem o gasca de copii (si parinti) cu care iesim in fiecare zi.

 

Explicatiile oferite de mine nu erau bune niciodata, de fapt nici nu cred ca erau ascultate si modul in care si-au crescut ei copiii era singurul corect.

 

Revenind la subiect: am un copil mofturos, sanatos si fericit!

Micul bandit

Ieri seara:

 

            -Tu ce esti fetita, sau baietel?

            - Baietel
            - Si mami ce e?
            - Fetita
            - Si tati?
            - Baietel
            - Dar Simona ce e?

Sta el, se gandeste parca un pic incurcat, apoi foarte vesel si spontan raspunde:

            - Fotomodel!

Simona e bona, se pare ca totusi il invata cate ceva :)))

 

In fiecare dimineata ceasul meu desteptator ma trezeste cu precizie la ora 08:30:

-          Mami, mami! Trezeste, mami! Mami n-auzi?

Buimacita de somn ii spun ca nu pot sa il ridic pentru ca nu imi da voie doctorul dar ca o sa il chem pe bunicu’ sa il ia din patut. Ce credeti ca face micul meu bandit?
 

Cand a auzit usa de la dormitor deschizandu-se, s-a trantit repede inapoi in patut si s-a prefacut ca doarme. Bunicul se uita mirat la mine si imi spune:

-          Cum sa il iau? Baiatul doarme

Ma ridic si spun:

-          Hai, vii langa mama in pat? Bunicul doar te ia si te aduce la mama.

Sa vezi si sa nu crezi, in mai putin de 5 secunde baiatul meu se agata de gatul bunicului, pregatit pentru giugiuleala de dimineata.
 

Cand i-am simtit manutele mici si moi pe obraji si m-a invadat mirosul de bebelus m-am topit toata. Cata fericire poate sa aduca un copil! Si cata dragoste sa daruiasca!
 

E smecher, timid, intelligent, galagios, face numai prostii: strica, murdareste, sparge, demoleaza, imprastie, imi poarta margelele si pantofii, imi ascunde cheile, e mofturos, lipicios, incapatanat, cateodata obraznic, are 2 ani, nu e copilul perfect, dar e perfect pentru mine!
 

 

Iar pentru voi, mamici de banditi si printese: puteti castiga un carucior, babycomfort a lansat un concurs nou, puteti participa la concurs aici .