Caut bona !

Sunt suparata foc! Sunt intr-un impas cu bona si nu cred ca il vom putea depasi.

 

Va povesteam intr-o postare anterioara ca ma inteleg bine cu bona, ca e fata buna si am invatat-o totul de la zero, am avut rabdare cu ea. Va spuneam de problema cu funduletul rosu (ca de cand e tata la noi si sta cu bona Vladut nu s-a mai inrosit, deci se poate).

 

Mai avem o problema, mai nou nu suporta niciun fel de observatie, se simte jignita desi nu a vorbit nimeni urat cu ea si e genul de om caruia nu poti sa nu ii faci observatii, pentru ca spre exemplu ii spun azi sa aiba grija sa spele vasele bine, ca am gasit blenderul copilului galben si mirosind a mancare. Bun, cam o luna doua le spala bine, dupa care iar incep sa le gasesc murdare. Pai cum as putea sa nu ii spun? De ce doua luni se poate? I-am explicat ca nu imi face placere sa ii fac observatii.

 

Ce ma deranjaza cel mai tare e ca nu imi spune in fata. Am convenit la inceput ca daca o supara ceva sa imi spuna, nu sa ma barfeasca si tot atunci i-am explicat ca eu o sa ii spun mereu ce ma deranjaza in fata, ca eu consider ca e mai bine sa comunicam si sa incercam sa ne intelegem una pe alta, sa nu fim nemultumite niciuna. Ea a spus atunci ca intelege si ca ea nu e o persoana care sa se supere daca i se fac observatii.

 

Intamplator astazi am surprins o conversatie in care i se plangea tatalui meu ca nu mai suporta si ca sotul meu se poarta urat cu ea, ca o jigneste, ca ea are diploma, dar sta pentru Vladut, ca il iubeste si daca n-ar fi el ar fi plecat.

 

L-am sunat pe sotul meu si l-am intrebat daca a vorbit urat cu ea si iata de fapt de ce era jignita. Sotul meu dimineata i-a spus asa: "Am o mare rugaminte la tine, fii atenta te rog, cand speli vasele ca le-am gasit murdare." Atat si nimic mai mult. Imi pare rau ca am spalat blenderul si nu i l-am aratat.

 

Daca ati sti fetelor de cate ori m-am auto-convins sa nu o dau afara ca e fata buna, ca are o situatie grea, are si ea un copil, ca lui Vladut ii place de ea si ca nu tipa niciodata la el, ca se joaca frumos cu el si are multa, multa rabdare, astea au fost motivele pentru care de fiecare data l-am inmuiat si pe sotul meu.

 

Am avut un singur accident (l-am gasit pe Vladut cu basicute la degete, se arsese la caloriferul electric (desi ii spuneam zilnic bonei sa aiba grija ca se duce mereu la el), atunci am zis: "na se mai intampla" si un incident foarte neplacut: l-a lasat pe Vladut, cand avea vreo 10 luni, singur in vanita cu apa si a venit sa ne deschida usa de la intrare (dar asta a fost la inceput de tot si mi s-a parut rezonabil ca trebuie sa am rabdare cu ea si sa o invat eu totul). I-am explicat ca trebuie sa se gandeasca mereu ce ar putea fi periculos pentru copil, ca putea sa ne lase sa asteptam, ca era mai important copilul, sau putea sa il inveleasca intr-un prosop si sa il ia cu ea. In fine, de atunci nu am mai avut incidente, sau nu am mai stiut eu de ele.

 

Nu am tinut-o niciodata cu forta, e libera sa plece cand vrea... in plus, ii dau mai multi bani decat cat am negociat initial (am zis na, sa fie multumita), ii dau zile libere multe, pe langa cele in care suntem noi plecati in concediu. Programul negociat era pentru 10 ore si ii dau drumul sa plece mai devreme mereu, cel mai mult am tinut-o 8 ore iar cand a trebuit sa stea 10 i-am dat bani in plus. Cu toate astea ea e cea nemultumita. Nu stiu ce sa fac, nu o motiveaza nimic, nu stiu cum sa ii mai explic faptul ca nu ii fac ei observatii, nu o judec in niciun fel cand ii spun ce nu imi place, pur si simplu ii spun ca sa le faca bine si asta e tot.

 

I-am dat si 2 saci de haine de la mine, haine pe care altfel le-as fi donat, dar am zis hai sa ii dau ei intai sa isi aleaga, daca ii place ceva si pana la urma le-a luat toate spunand ca are si o vecina tanara cu o situatie mai dificila si ca le vor imparti intre ele.

 

Jignita ar trebui sa se simta pentru faptul ca sunt nevoita sa ii fac observatiile astea. Nu stiu cum sa procedez. Voi ce ati face? Vreau sa se simta bine la noi, dar vad ca orice as face tot un scaraoschi sunt pentru ea. Nu ma poate vedea altfel, desi am inteles-o de fiecare data cand a avut o problema, am incercat pe cat posibil sa ii fiu prietena.

 

M-a deranjat foarte tare ca i-a spus lucrurile astea tatalui meu, care saracul nu mi-a zis nimic. Le-o fi spus la suparare, dar nu avea de ce sa se supere si ar fi trebuit sa imi spuna mie nu lui. El saracul ce vina avea? S-a gasit sa il santajeze pe el emotional si sa il ameninte ca ea pleaca daca mai continuam asa. Asa cum? Adica sa nu ii mai spun nimic si sa o las sa faca doar ce vrea ea si daca vrea ea, pe banii mei?   Nu inteleg, cu cat sunt eu mai intelegatoare cu atat e ea mai delasatoare si se simte mai jignita. Lucreaza la noi de peste un an, am crezut ca s-a obisnuit pentru ca nu mi-a spus nimic mie sau sotului.

 

In plus si tata mi-a povestit ca i-a mai facut observatii (de exemplu ii schimba pampersul fara sa il spele), dar numai cele ce vin de la mine sau sotul meu i s-au parut jignitoare. Pur si simplu nu inteleg. Practic i-a spus tatalui meu ca ea sta doar din mila pentru Vladut.

 

Doamne, dar sunt atatea femei cu situatie dificila care ar face orice pentru locul asta de munca si eu ma gandesc doar ca are si ea copii.

 

Sotul ei e frizer si nu are un loc de munca, merge doar la clienti acasa, atunci cand este chemat.

 

Mi-a mai povestit de o familie unde a lucrat ca menajera si imi spunea ca femeia era nebuna, ca o urmarea daca spala bine pe jos (nu spala bine niciodata, e neindemanatica, dar am hotarat ca e mai important sa se poarte frumos cu Vladut). Acum imi dau seama ca acea femeie am devenit eu si ca saraca poate avea si ea o versiune proprie a povestii. 

 

Voi aveti probleme de genul asta? E normal sa se intample asa? Va rog, daca aveti recomandari  pentru o bona in Bucuresti, sa imi trimiteti si mie un mail la adresa didutza_p@yahoo.com cu datele de contact si motivele pentru care o recomandati.

 

Multumesc!