A cazut in cap! Ce facem?

In cazul in care se intampla, vreau sa stiti ca si celor mai vigilente mamici li se poate intampla ca bebe sa cada. Datorita faptului ca bebelusii au capul mai greu, acestia vor cadea de cele mai multe ori in cap.

 

Pe principiul: e mai bine sa evitam decat sa tratam, o sa incep prin a enumera cateva masuri de precautie:

 

 

• Nu ne vom indeparta de nou nascut decat cand acesta este asezat in siguranta in patutul lui

• Nu ne vom indeparta de bebelus atunci cand acesta se afla asezat pe masa de infasat (atentie mare! Unii bebelusi incep sa se rostogoleasca de pe o parte pe alta inca de la varsta de 2 luni, iar la aceasta varsta cazaturile sunt periculoase).

• Ne vom asigura ca nivelul la care este montata salteaua corespunde cu varsta bebelusului (pe masura ce va creste vom cobora salteaua)

• Vom folosi intotdeauna sistemele de siguranta cu care sunt prevazute: caruciorul, scaunul de masa, scoica, scaunul de masina, balansoarul etc. (chiar daca ne aflam langa bebe).

Este foarte important sa nu ne alarmam! In loc sa pierdem timp pretios gandindu-ne cum s-a putut intampla una ca asta, primul lucru pe care ar trebui sa il facem este sa ne gandim cum a cazut bebe, in ce pozitie si daca a plans imediat.

 

Daca a cazut si nu a plans deloc sau a plans dupa o pauza mai lunga (de ex un minut), daca a vomat cu jet sau a facut convulsii, atunci sunati la urgente, e posibil ca bebe sa fi suferit o lovitura mai puternica la cap si sa fi fost inconstient.

 

Daca bebe a plans imediat nu trebuie sa va faceti probleme deoarece, de cele mai multe ori cazaturile in cap ale bebelusilor de la o distanta de 50-60 cm fata de sol, pe parchet sau covor, nu au complicatii sau urmari in dezvoltarea neurologica a bebelusului, este bine totusi sa il vada un medic pediatru, mai ales daca a cazut perpendicular pe sol si i s-a indoit gatul cand a cazut.

 

E foarte important sa va amintiti detaliile si sa povestiti pediatrului totul exact asa cum s-a intamplat.

 

Va trebui sa il urmarim pe bebe cateva zile daca:

-          are o pupila mai mare si una mai mica,

-          face convulsii,

-          varsa cu jet,

-          pentru copiii mai mari: tuburari de vedere/vorbire/mers.

 

Nici noi nu am scapat, baietelul meu a cazut din carucior (in jurul varstei de 5 luni cand nu statea inca bine in sezut) direct in cap. Tin minte patania de parca ar fi fost ieri. Il pusese mama in carucior (nu si-a dat seama ca spatarul era ridicat, noi tocmai invatam sa stam in fundulet) si m-a strigat sa merg la el.

 

Eu eram cu fata la el, la un metru distanta si de aceea nu l-a mai legat. Am apucat sa fac un pas, atat, bebe s-a aplecat peste margine si a cazut cu capul inainte. Desi eram atat de aproape, nu am apucat sa fac nimic, totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.

 

Am luat repede bebelusul in brate, am lasat rusinea deoparte si am sunat-o pe doctorita. Eram bulversata, macinata de vina si plangeam in hohote. Doctorita m-a calmat si mi-a spus:

 

- Linistiti-va, nu mai plangeti, toti copiii au cazut cel putin o data cand erau mici, fiti sigura si eu si dumneavoastra, acum spuneti-mi cum s-a intamplat.

 

In mintea mea nu era decat un singur lucru: cum am putut permite sa se intample asa ceva si faptul ca poate ceilalti copii despre care vorbea nu erau atat de mici cand au cazut.

 

M-a intrebat asa: daca a plans imediat, daca a varsat, de la ce distanta a cazut bebe, in ce pozitie, daca i s-a indoit gatul cand a cazut, daca s-a lovit si in alta parte, daca a cazut pe parchet sau pe gresie, daca are cucui, apoi mi-a spus sa stau linistita ca de cele mai multe ori astfel de cazaturi raman fara urmari. Mi-a mai spus ca nu e nevoie sa il vada neaparat un doctor pe bebe, ci sa il urmresc eu.

 

Eram in stare sa ma urc in avion si sa fiu a doua zi cu el la consultatie (noi eram la bunici), insa doctorita mi-a spus ca nu e cazul. Totusi, pentru linistea mea, am pierdut si o dupa-masa la urgente pediatrice.

 

O experienta traumatizanta, mai ales ca eu credeam ca sunt singura mama careia i s-a intamplat asta. Mama si ncio alta mamica nu vorbeau despre asta, nu auzisem pana atunci sa li se fi intamplat si altora. Dupa ce am patit-o, am vorbit cu mama care mi-a spus ca  m-a gasit dormind pe jos la 3 luni, apoi cu verisoarele mele care au avut experiente similare si cu vreo 4 vecine care nu scapasera nici ele de trauma cazaturii.

 

Din cate am povestit cu pediatra am inteles ca a fost mai bine ca am vazut cum s-a intamplat exact, pentru ca am putut sa ii ofer toate informatiile de care a avut nevoie.

 

Am mai patit-o o data, cand Vladut avea un an si jumatate, tocmai scapasem de o diaree si din cauza deshidratarii nu isi mai tinea echilibrul asa bine. El mergand bine deja de cateva luni, nu mai eram obisnuita sa stau cu mana pe el la fiecare pas (abia dupa micul accident mi-am dat seama ca de fapt bebe al meu isi pierdea echilibrul). S-a impiedicat de ceva, a cazut si a dat cu capul de calorifer. Cand l-am ridcat avea sange pe toata fata. Isi sparsese arcada.

 

L-am luat repede l-am curatat cu apa, apoi am pus betadina si baneocein pudra. Sangerarea s-a oprit imediat ce am pus baneocin. Apoi l-am mai spalat o data sa vad cat de rau era. Avea o taietura mica (cam 1 cm) sub spranceana. Am pus comprese cu gheata si am apasat (ca sa nu se umfle). L-am dus la cea mai apropiata clinica ce avea urgente pediatrice, sa vad daca are nevoie de copci.

 

Eu, obisnuita cu pediatra noastra, m-am apucat si i-am povestit totul doctoritei de garda, incepand cu episodul de diaree. Pe langa faptul ca nu i-a facut nimic, acesta minunata doctorita nu ma credea. Ma tot intreba cum a cazut asa din senin si de unde a cazut. Eu tot repetam ca a cazut din picioare, iar ea o tinea pe  a ei:

- Bine bine, din picioare, dar de unde.

 

Eu:

- De nicaieri, de pe jos.

 

Ma intrebam daca o sa sune la protectia copilului dupa ce plec. Ne-a facut trimitere la neurolog si atat. Nici nu l-a consultat, a spus ca ea nu are ce sa faca.

 

Nu voi intelege niciodata cum asemenea oameni se pot numi medici. Am sunat-o pe pediatra noastra, i-am povestit si a spus sa stau linistita ca probabil e deshidratat, sa il urmaresc 2-3 zile daca isi mai pierde echilibrul si doar daca nu isi revine sa il duc si la un neurolog. A doua zi evident ca Vladut nu mai avea nimic.

 

Ca o concluzie: cel mai important este sa fim cat mai calme si lucide in situatii de criza, pentru a putea acorda primul ajutor.  

 

Mare atentie cand va alegeti medicul pediatru, daca nu are incredere in voi sau vi se pare ca nu va asculta, atunci mai bine altul. De comunicarea si increderea intre parinti si medicul pediatru depinde sanatatea copilului.