Vine bebe? Fiti pregatiti!

Pentru inceput, as vrea sa vorbim putin despre ce inseamna sa fim pregatiti pentru venirea pe lume a unui bebelus. Probabil ca financiar v-ati pregatit inca de cand ati aflat ca sunteti insarcinata, insa acest lucru nu este suficient.

Din punctul meu de vedere cheia succesului consta in comunicarea intre parinti. De ce spun asta? Pentru ca am trecut prin toate si mi-am dat seama ca lucrurile ar fi fost mult mai simple daca ar fi existat o atitudine potrivita din partea celor doi parteneri. Am facut multe greseli la primul bebe si as vrea sa invatati din ale mele, sa nu trebuiasca sa va ocupati si de sanatatea familiei voastre pe langa cea a noului nascut.

Stresul o sa fie foarte mare, responsabilitate, presiune. Este foarte important sa stiti sa va relaxati unul pe celalalt, nu sa agravati problemele folosind reprosuri sau cautand vinovatul. Spre exemplu sa presupunem ca bebelusul are diaree. Scopul ambilor parinti ar trebui sa fie sa lucreze impreuna pentru rezolvarea situatiei, ambii parteneri se vor abtine de la discutii inutile de genul: “Tu i-ai sterilizat ultima data biberoanele, esti sigur ca nu le-ai atins? Sau: daca te-ai fi spalat pe maini inainte sa prepari laptele praf nu s-ar fi imbolnavit copilul”. Discutiile de acest gen nu fac decat sa amplifice stresul si sa agraveze situatia, parintii pot deveni usor paranoici privind bacteriile si igiena excesiva, ba chiar se poate ajunge la tensiuni foarte mari intre parteneri, care vor lansa acuzatii grave “omori copilul”,“nu esti o mama buna”, sau “daca era cu mine sigur asta nu s-ar fi intamplat”.

Copilul e bolnav, nimic grav, insa e motiv de panica, ambii parinti ar trebui sa isi canalizeze toata energia spre ingrijirea lui, mai ales ca pentru a se face bine, bebe are nevoie de multa odihna, dragoste si liniste, in niciun caz de stres si agitatie. Partenerii trebuie sa se incurajeze reciproc, sa se imbarbateze unul pe celalalt, cand unul din ei este panicat celalalt ii va spune ca totul va fi bine!

Tatal care se implica de la incaput in cresterea copilului, va tinde sa va neglijeze tocmai in perioada in care veti avea cea mai mare nevoie de el. Nu il condamnati pe tatic, in fond nu vreti un tatic absent la cresterea copilului, bucurati-va ca se implica si faceti-va cunoscuta nevoia de afectiune (si aici nu vorbesc despre sex: imbratisarile si pupicurile prietenoase vor disparea complet in unele cazuri si vor fi inlocuite cu grija si dragostea pt bebe). Trebuie sa fiti intelegatoare si rabdatoare, faceti voi gesturile de tandrete, totul e sa iesiti cu tact din impas, aveti grija insa: multe proaspete mamici au depresii dupa nastere, generate de lipsa de afectiune a partenerului.

Daca nu veti reusi sa evitati scenariul prezentat mai sus, relatia cu partenerul se va schimba foarte mult, in curand nici voi nu veti mai simti nevoia de afectiune decat din partea copilului. Daca sunteti deja aici, va fi foarte greu sa vedeti in partenerul vostru si un iubit, nu doar un tata.

Nu va baricadati cu bebe in casa, nu asa il feriti de bacterii, veti reusi doar sa va izolati de prieteni si familie. Da, o luna probabil o sa stati in casa, insa cu cat veti “iesi in lume” mai repede cu atat va veti adapta mai repede la noul stil de viata. Aveti nevoie de socializare, nu renuntati la toate lucrurile care va plac, luati-l pe bebe cu voi acolo unde este posibil.

O alta problema delicata va fi relatia cu bunicii lui bebe, care vor avea tendinta sa va spuna ca nu procedati corect, doar pentru ca nu cresteti copilul in acelasi fel cum ar fi facut-o ei. Amintiti-le respectuos ca fiecare parinte procedeaza cum crede ca este mai bine pentru copilul lui. Sa nu va surprinda daca atunci cand veti ruga bunicile sa va inapoieze copilul va veti lovi de un refuz categoric. Bunicile au tendinta de a fi posesive cu bebe, sa il monopolizeze, va trebui sa fiti ferme dar in acelasi timp diplomate cand va “revendicati” copilul si sa le corectati cand se vor adresa lui bebe cu “hai la mama”.  Ele nu fac acest lucru intentionat, insa pe langa discomfortul psihic creat mamei, mai tarziu copilul poate fi derutat.

Veti vedea ca venirea unui sufletel pe lume va schimba multe vieti. Spre exemplu cand s-a nascut primul meu baietel, o cunostinta si-a luat inima in dinti si a incheiat in sfarsit o relatie care nu ducea nicaieri. Un alt exemplu e bunica mea, strabunica lui bebe, care nu mai lupta pentru viata ei, parea ca s-a dat batuta, era la pat si depresiva, nu vroia sa mearga sau sa manance, nu vroia sa faca nimic pur si simplu statea in pat si se uita in gol. Dupa ce s-a nascut baietelul meu, intr-o zi m-am trezit cu ea si matusa mea la usa (si stateam la etajul 4 fara lift), apoi a inceput sa vina tot la 2 saptamani, dupa aceea saptamanal. Este adevarat, un sufletel chiar si asa mic poate face minuni, poate salva vieti!

Eu sper sa va fie de folos postarea mea si voi sa va descurcati mai bine ca mine. Stiu,  va intereseaza sfaturile practice, o sa ajungem si acolo, insa uitandu-ma inapoi mi-am dat seama ca gestionarea corecta a relatiilor interpersonale este extrem de importanta pentru durbilitatea si sanatatea familiei! Eu am esuat lamentabil la primul bebe, poate si pentru ca nu am dat acestei chestiuni delicate importanta cuvenita.

In postarile viitoare vom vorbi despre ce aveti nevoie in maternitate, rahianestezie, despre ce produse trebuie sa achizitionati pentru bebe, cum sa alegeti ce e mai bun (nu neaparat ce e mai scump e si mai bun) si despre cum se realizeaza igiena bebelusului.

 

Va multumesc pentru rabdarea si timpul acordat si va mai astept daca v-a placut.