Igiena orala a copiilor de pana la 2 ani

Ieri, in Cora, in timp ce raspundeam provocarii de a alege, din "doar" cateva zeci de modele, o periuta de dinti pentru Vlad, o tanara evident motivata de faptul ca va salva dantura copiilor din Romania, imi inmaneaza un pliant: Campionatul National de Periaj.

 

Nu refuz niciodata pliante, din dorinta de a-i ajuta pe cei care le distribuie (o munca ce consuma foarte mult timp si platita foarte prost ).

 

Ajunsa acasa gasesc in geanta pliantul si intru de curiozitate pe adresa web indicata in pliant: www.zambesteromania.ro.

 

1. Igeiena orala si sarcina

 

• 18% din naşterile premature sunt atribuite unei igiene orale precare a mamei;
• Femeile însărcinate care prezintă probleme de sănătate orală sunt predispuse la un risc de şapte ori mai mare de a naşte prematur, de a naşte un bebeluş cu o greutate mică, de a avea contracţii prematur sau chiar de a descoperi o infecţie a nou născutului;
• Copiii mamelor cu sănătate orală precară prezintă un risc de cinci ori mai mare de a avea probleme de sănătate orală.

 

"Children Now - Oral Health Access Council, 2007"

 

Un pic imi vine greu sa cred ca nasterea prematura are vreo legatura cu igiena orala, poate doar prin prisma faptului ca femeile care neglijaza igiena orala se neglijaza in general, asa incat nu au grija de ele in timpul sarcinii, nu sunt expert, dar statisticile trebuie nuantate si interpretate in functie de mai multi factori, nu doar de esantion.

 

Nu neg ca igiena orala este importanta in timpul sarcinii, mai ales la nivelul gingiilor, spre exemplu eu fac zilnic injectii cu anticoagulante si din cauza asta imi sangereaza foarte tare gingiile, prin urmare pot face foarte usor gingivita sau chiar parodontoza.

 

2. Cand incepem sa spalam bebelusul in gurita?

 

Pe site-ul campaniei se recomanda curatarea limbii si gingiilor sugarului, cu un tifon umezit, dupa fiecare masa, inca din primele zile de viata. 

 

Eu am inceput igiena orala a bebelusului, pe la 2 luni. Medicul pediatru mi-a recomandat sa incep sa il spal in gurita pe la 3 luni, chiar daca nu i-au dat dintii, cu apa plata (apa de la robinet din Romania are giardia si probabil si alti paraziti) si pasta de dinti fara fluor. La inceput il spalam doar o data pe zi (seara) apoi am inceput sa il spal de 2 ori.

 

Exista in farmacii un dispozitiv special pentru curatarea gingiilor, care se pune pe deget (cred ca din silicon, ca tetinele) si puteti curata si masa gingiile sugarului cu sau fara pasta de dinti.

 

3. Ce produse folosim pentru igiena orala a bebelusului?

 

•  o periuta de dinti sau dispozitiv pentru curatarea gingiilor, adecvata/t varstei si necesitatilor bebelusului.
• pasta de dinti speciala pentru copii sub 2 ani (fara fluor sau cu continut de fluor foarte mic). Fluorul poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului.

 

4. Obiceiuri daunatoare 

 

As vrea sa mentionez ca nu numai igiena orala este esentiala pentru sanatatea orala a copilului nostru, ci si eliminarea pe cat posibil, a proastelor obiceiuri ale copiilor mici: suptul suzetei, bautul laptelui cu biberon si tetina pana la o varsta inaintata, suptul degetului sau diferitelor materiale (paturica, body, carpe) etc.

 

• sunt convinsa ca ati auzit de asa-numitele "carii de tetina". Este cunoscut faptul ca bautul cu tetina sau suptul suzetei sunt obiceiuri daunatoare care favorizeaza aparitia cariilor la dintii de lapte. Ceea ce insa nu multi parinti cunosc, este faptul ca aceste carii pot duce la acumulari de puroi la nivelul gingiilor sau chiar in canalele dintilor (foarte dureroase), care vor trebui drenate chirurgical, iar pentru aceste interventii, la copii se foloseste  de regula anestezia generala (cunoastem cu totii riscurile anesteziei generale). Asadar, incercati si insistati sa il ajutati pe bebe sa renunte la suzeta si tetina cat mai repede. Da, dintii de lapte se schimba, insa exista si complicatii urate cauzate de banalele carii.
• obiceiurile de supt (ca degetul, sau paturica) sunt si ele de evitat deoarece pot duce la strambarea danturii. Ulterior dantura se va indrepta foarte greu (procesul poate dura ani de zile si este foarte costisitor).

Acestea fiind zise,  campania are si un concurs, ce se desfasoara in perioada 20 martie - 20 aprilie 2014, tot ce trebuie sa faceti este sa incarcati un film sau o poza cu copilul vostru spalandu-se pe dinti si puteti castiga (conform pliantului), o excursie la Disneyland.

Talus Valgus si moda ghipsului la sugari

Ce inseamna talus valgus? 

 

Datorita pozitiei bebelusului in uter, sau din motive ereditare, laba piciorului poate fi indreptata spre exterior (talus valgus), interior (talus varus), sau flexata prea mult.

 

Asadar, talus valgus este o pozitie incorecta a piciorului, spre exterior, care mai tarziu poate conduce la deformari ale piciorului ce vor incomoda la mers.

 

Este important sa stim ca talus valgus se clasifica in grade, in functie de cat de mare este devierea fata de pozitia normala (de exemplu unghiul in care sta piciorul), practic in functie de gravitatea afectiunii.

 

Abordarea ortopezilor in tratament.

 

Exista doua opinii ale medicilor ortopezi si prin urmare doua abordari total diferite in ceea ce priveste tratamentul la copiii mici.

 

O prima categorie de medici prefera o abordare agresiva, recomandand: ghips cat mai devreme, de preferat in prima luna de viata a bebelusului, ulterior atele, electrostimulare, kinetoterapie, incaltaminte ortopedica (si poate alte metode de recuperare sau stimulare).

 

Partea buna a acestui tip de terapie este ca (in cazul in care se efectueaza in mod corect) are rezultate foarte bune, ducand de cele mai multe ori la recuperare totala si corectarea 100% a pozitiei vicioase.

 

Partea proasta e ca se merge pe ideea de corectare 100%, astfel nu se tine cont de cat de grava este problema ci se recomanda schema completa  de tratament pentru toata lumea, deoarece in opinia lor kinetoterapia fara ghips nu poate corecta decat partial piciorul. In plus schema completa de tratament este extrem de costisitoare (acum un an jumate m-a costat in jur de 700 ron pe luna doar kinetoterapia). Kinetoterapia se poate face si gratuit la Grigore Alexandrescu parca, dar nefiind profit direct, nu se ocupa asa bine, e foarte aglomerat si ora de kinetoterapie ajunge sa fie in realitate de doar 15 -20 minute.

 

O a doua opinie se bazeaza pe cat de grava este afectiunea. Daca este intr-adevar grav atunci recomanda ghipsul, altfel nu. Explicatia ar fi asta: pana la varsta de 1,5 - 2 ani mersul nu este format, in plus toti copiii au picior plat initial. Astfel pana la 2 ani nu se poate pune un diagnostic clar de talus valgus, deoarece de multe ori picioarele se indreapta fara interventii (cu conditia sa nu fie grav). Pana la 2 ani se recomanda metode alternative de tratament precum: mersul descult pe nisip si iarba, mersul la mare, incaltaminte cu taloneta (nu neaparat ortopedice), masaj la domiciliu si eventual, daca e cazul kinetoterapie.

 

Si evident dupa ce ai consultat doi medici care ti-au spus unul: hais si altul: cea, intrebarea care in mod evident si-o va pune orice parinte: bine, bine si eu ce fac?

 

Pai e evident: fiecare parinte isi va asculta instinctul si ratiunea, dupa care, nefiind specialist in domeniu va lua o hotarare, sperand ca a luat-o pe cea corecta.

 

Asa am facut si eu, cu al meu pui si am hotarat sa fac doar kinetoterapie si sa il duc la mare, sa il las cat mai mult descult etc. Oricum nu as fi avut bani de electrostimulare si mai stiu eu ce.

 

La noi a fost cam asa: la 8 luni, cand s-a ridicat Vladut in picioare mi se parea ca nu calca bine, asa ca am ajuns la Ortoclinic la o consultatie. Pana atunci nu observasem ca ar avea picioarele strambe nici eu si nici alti 3 sau 4 pediatri care l-au consultat, prin urmare nu putea fi ceva grav...

 

Bun, mi-am facut programare pentru o simpla consultatie, dar la plecare am fost taxata dublu si am intrebat de ce. Mi s-a raspuns ca doamna doctor (Contanu parca) facuse o sedinta completa de evaluare si stabilire a tratamenului. Bine, bine, dar eu nu cerusem asa ceva, eu vroiam doar o consultatie sa imi spuna daca e intr-adevar o problema sau doar mi se pare mie. In schimb in 10 minute am primit o sedinta complexa cu diagnostic si schema de tratament. Am fost putin sceptica deoarece diagnosticul i l-a pus dupa ce l-a vazut cam un minut fara ciorapei. Ma mir ca nu mi l-a diagnosticat de dupa usa si prin salopeta de fas, dar eu nu sunt ortoped, asa ca ce stiu eu?

 

Am intrebat cum sa ii fac eu masaj si nu a vrut sa imi arate, mi-a zis ca o sa ii faca kinetoterapeuta(din nou se asigura ca nu am venit doar ca sa imi arate cum sa ii fac singura masaj). Tanti de la receptie a fost asa de draguta incat s-a oferit sa imi faca si masuratorile pentru atele (noroc ca era deja prea mare pentru ghips) ca sa pot sa dau comanda pe loc, de ce sa pierdem timp pretios? Am refuzat politicos spunand ca imi dorisem o simpla consultatie si am nevoie de timp sa ma hotarasc. Am avut senzatia tot timpul ca vor sa ma stoarca de bani si sa ma forteze sa iau pe loc niste decizii importante, sau mai bine zis, sa le ia ei pentru mine. Kinetoterapia costa cam 700 ron pe luna, atelele vreo 200 ron, dar trebuiau schimbate si alea in fiecare luna, ca doar copilu' creste (in cazul sugarilor saptamanal), electrostimularea care trebuie facuta zilnic, minim 10 sedinte (si aia era vreo 1000 ron), plus incaltamintea ortopedica 200-300 de ron cam la 2 luni (deja peste indemnizatia mea de crestere copil ), plus costurile consultatiilor ulterioare.  Preturile pe care le-am exemplificat sant cele de acum un an.

 

Bun, o sun pe pediatra care s-a mirat, mi-a raspuns ca se astepta sa imi recomande kinetoterapia si atat, atelele i se par cam mult pentru ce are el la picior si mi-a facut o trimitere la un alt medic de la Medlife Ulici Alexandru (o consultatie la el costa peste 300 de lei). In fine, o fac si pe asta (sanatatea copilului nu are pret), ma prezint la consultatie si imi spune ca nu e nimic grav, ca se poate corecta singur, ca intr-adevar piciorul se flexeaza prea mult din cauza muschilor slab dezvoltati. Mi-a aratat cum sa ii fac masaj acasa, mi-a spus ca nu e obligatorie kinetoterapia, ca pueam sa il duc de cateva ori si apoi sa fac eu exercitiile cu Vlad acasa, in rest sa il duc la mare cel putin 2 saptamani, sa il las cat mai mult descult si incaltaminte cu talonet. Apoi am intrebat de atele si electrostimulare si mi-a spus: nici vorba de asa ceva, ca e vorba de bani si mi-a tinut un discurs intreg despre industria ortopediei si cum sant parintii storsi de bani cand nu e cazul. In plus, Vladut avea musculatura slab dezvoltata si atelele ar fi dus la atrofierea lor (asta nu as sti daca e adevarat pentru ca nu sant ortoped).

 

Am mers pana la urma la kinetoterapie la Ortoclinic, pentru ca era aproape de casa, dar acolo trebuia sa ascult predicile kinetoterapeutei care imi tot recomanda sa merg pe schema de tratament a doamnei doctor de acolo. I-am explicat situatia i-am spus ca avem alt ortoped si daca nu vrea sa lucreze cu noi in conditiile astea sa ne spuna. Cu toate astea, o data cand l-a dus tati la sedinta, s-a intors acasa cu niste benzi elastice lipite direct pe piele. I le pusese fara sa intrebe si pe deasupra benzile nu trebuiau udate, iar daca le udam sa le usuc cu feonul. Cum sa il spal la fund fara sa il ud pe picioare? si cum sa imi usuc cu feonul (pe picioare) copilul cu dermatita atopica? A plans saracutu pana i le-am dezlipit (parca erau lipite cu ciment benzile alea) si i-am spus terapeutei ca eu decid daca punem sau nu benzi si daca era nevoie preferam sa fac mai multe sedinte decat sa ii pun benzi 2 saptamani.

 

Intr-una din zilele in care il duceam pe Vladut la kinetoterapie am povestit cu mamica unei fetite de 2 luni, care avea ghips si venea saptamnal sa il schimbe si mi-a povestit aproape plangand ca ultima data ii pusesera ghipsul gresit si pediatrul ii trimisese de urgenta sa il modifice, deoarece piciorul ii statea sucit. Imi povestea ca au luat-o ca din oala, vai trebuie ghips, acum si nici n-a apucat sa ia o hotarare ca fetita ei era deja in ghips la o luna, imi spunea ca pur si simplu au fost agasanti si nu a putut sa se dezmeticeasca. Mi-a mai spus ca ea nu observase ca are piciorusele strambe. In momentul ala m-am bucurat ca nu a trebuit sa iau o hotarare asa de importanta la doar o luna de la intrarea in rolul de mama. M-am intrebat ce as fi facut, dar chiar nu stiu.

 

Inca nu sant convinsa care din cei doi medici avea dreptate, pur si simplu am facut cum am crezut si simtit eu si am ales ce mi s-a parut mai util asa incat sa ma incadrez si in bugetul familiei. Vladut inca mai calca putin stramb, vom mai merge la un control la ortoped, cat de curand, pentru linistea noastra.

Cel care ma asteapta

Si pentru ca a trecut foarte mult timp de cand am pus mana pe o carte buna, vreau sa va recomand romanul "Cel care ma asteapta" de Parinoush Saniee, roman interzis de doua ori si cea mai vanduta carte a tuturor timpurilor in Iran.

 

Despre autoare: nascuta la Teheran in 1949, fiica de jurist si professor universitar, a absolvit facultatea de Psihologie. Printre operele sale se numara si "Tatal celuilalt copil" (roman despre care am auzit vorbindu-se numai de bine).

 

Cartea mi s-a parut profunda si captivanta, am fost surprinsa de faptul ca viata din Iran din vremea respectiva (incepand cu 1979) nu diferea cu mult fata de realitatea din Ramania de pana la 1989, aproape ca se confunda. 

 

Nu se insista, asa cum m-am asteptat, asupra descrierilor obiceiurilor religioase. Accentul cade pe trairile interioare ale unei femei puternice, mama a trei copii, obligata sa se descurce singura, intr-o tara dominata de instabilitate si nesiguranta. Autoarea reflecta asupra destinului femeii Iraniene in perioada revolutiei.

 

In opinia mea, protagonista romanului, Masumeh, este un simbol al fortei, vointei, suferintei si sacrificiului uman, iar in personajul ei se va regasi cu siguranta, intr-o anumita masura, orice femeie si mama. Nu vreau sa va povestesc prea multe, pentru a nu va rapi placerea de a savura o carte emotionanta.

 

Fraza mea preferata: "Exista un singur copil perfect pe lume si fiecare mama il are".

 

O carte ravasitoare care, zic eu, merita citita.

"Un roman bun si sincer, un portret curajos si franc caruia nici o instanta nu-i poate interzice aparitia. De la inceput pana la ultima pagina, Cel care ma asteapta este povestea tuturor femeilor din Iran ce lupta pentru drepturile lor" - Bukhara Magazine

 

Pe lista de asteptare mai am cateva carti: Sorgul rosu de Mo Yan, Oscar si Tanti Roz de Eric Emmanuel Schmitt si Tatal celuilalt copil de Parinoush Saniee.

 

Lectura placuta! 

Marea, izvor de sanatate

Ca destinatie de vacanta pentru vara lui 2014 va propun marea, o cura de terapie naturala  si in acelasi timp distractie pentru cei mici, in timp ce pentru cei mari va reprezenta o oaza de relaxare.

 

Indiferent daca alegeti un concediu in tara, la Marea Neagra, sau in strainatate, efectele benefice asupra starii de sanatate a copiilor sunt vizibile imediat (mai ales pentru copiii de pana la 2 ani).

 

1.     Mersul pe nisipul ud este foarte sanatos, ajuta copilul sa calce corect. Medicii ortopezi recomanda mersul pe nisip atat ca tratament adjuvant pentru deformarile de mers, spre exemplu pentru ameliorarea platfusului, cat si copiilor sanatosi, pentru formarea corecta a mersului.

 

2.     Aerosolii marini naturali sunt de semenea recomandati atat pentru copiii sanatosi cat si in afectiunile respiratorii (cum ar fi bronsiolitele, rinitele).

 

3.      Soarele de dimineata si seara ajuta dezvoltarea armonioasa a sistemului osos al copilului, fixand vitamina D, contribuind astfel la asimilarea calciului si prevenirea rahitismului.

 

4.      Apa de mare are efecte antiinflamatorii, in timp ce joaca in apa si plimbarile prin apa pana la glezne tonifica musculatura si imbunatateste circulatia.

 

5.      Marea ofera intotdeauna distractie celor mici, prin simpla prezenta a nisipului. Cu cateva  jucarii de nisip si o galetusa cu apa, veti avea parte de momente de relaxare nepretuite, iar ca bonus veti fi rasplatiti cu zambetul copiilor vostri.

 

Efectele benefice ale mediului marin se cunosc inca din antichitate, iar grecii, egiptenii, indienii si chinejii foloseau apa marina atat ca tratament, cat si pentru intarirea sistemului imunitar.

 

Exista totusi anumite cazuri in care marea este contraindicata, cum ar fi: insufcienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, sau anumite boli ale rinichilor.

 

In vara lui 2013 am ales litoralul romanesc, deoarece Vladut nu ar fi suportat prea bine un drum cu masina pana in Grecia (cu avionul nu ne permiteam). Nu mi-a parut rau, chiar am hotarat ca o sa mai merg pe litoralul romanesc. Am ales Eforie nord pentru plaja mai fina si am preferat sa inchiriem (la un pret accesibil) un apartament de 2 camere cu bucatarie (mofturici si nu ar fi mancat la restaurant, asa ca i-am preparat eu mancarea acolo).

 

Ne-am cazat la Rimhaus Residence (insa sunt sigura ca exista si multe altele) am stat in apartamentul zugravit cu galben si verde, in poze nu apare bucataria, insa cand am fost noi aveau, pe langa frigider si aragaz, bufet, cratiti si vesela. In apartament se pot caza 4 adulti si 2 copii, puteti incerca si sa negociati.

 

Apartamentul a fost exact asa cum ne-am droit: utilat, simplu si nou, curat si foarte spatios. Gazda foarte amabila ne-a pus la dispozitie si un patut, asa incat nu am fost nevoiti sa il luam pe al nostru.

 

Singurul dezavantaj fata de un hotel a fost faptul ca apartamentele erau departe de plaja si nu ne-a trecut prin minte sa luam caruciorul, asa ca, mai mergeam si cu masina la plaja. Oricum, datorita vremii capricioase, am mers la plaja si in alte statiuni. Pana la urma vremea a fost ideala pentru Vladut, apa marii era calda inca, iar soarele deloc puternic, a plouat o singura zi.

 

A fost o vacanta frumoasa, Vladut inca isi aminteste si imi spune ca vrea la mare, anul asta o sa il trimit doar cu tati, ca baietii, pentru ca in luna mai il asteptam pe fratiorul lui.

 

Mie mi s-a parut ca l-a si ajutat, nu a mai racit de cand ne-am intors si parca nu mai calca stramb (a fost diagnosticat cu talus valgus pe la 8 luni).

Copiii spun lucruri trasnite, in somn.

Nu stiu daca sa imi fac griji, dar de o luna Vladut a inceput sa vorbeasca in somn. Initial am crezut ca se trezeste pentru ca era foarte agitat si plangea (cam o data sau de doua ori pe noapte), apoi mi-am dat seama ca nu era tocmai treaz cand facea asta.
 

Nu cred ca e o coincidenta faptul ca de cand a inceput sa aiba somnul agitat, au inceput si afirmarile lui de personalitate (clasicul “nu vrei” la orice ii propun, insotit de scurte crize cu tipete daca insist).
 

Stiu ca asa incep copiii sa se manifeste in momentul in care inteleg ca si ei pot sa se afirme, dar parca vorbitul asta cu plans in somn e un pic prea mult. Cu prima ocazie o sa vorbesc si cu pediatra sa vad ce parere are, recunosc ca nu am inceput inca sa fac sapaturi pe tema asta, dar in ultimul timp epoca vitezei nu m-a ocolit nici pe mine, in ciuda sangelui meu de ardeleanca.
 

Intr-o noapte a inceput sa se zvarcoleasca in pat, se dadea cu fundul de saltea si tipa:
 

El: - Nu!!! Nu vrei!!! Mami nuuu!

Eu: - Ce e mami? Ce s-a intamplat? Te doare ceva?

El: - Mami vrei mar!

Eu: - Da  mami, uite maru’

El: - Nu, mami nu! Celalalt mar!

Eu: - Bine mami, uite celalalt mar.
 

Si gata, asta a fost tot, s-a linistit si a dormit mai departe. Evident ca nu exista niciun mar, iar dialogul s-a desfasurat in timp ce fiecare era la el in pat.
 

Sau, azinoapte:

El: - Scoate picioru'!

Eu: - Gata mami, l-am scos!

El: - Nu ala! Celalalt picior scoate!
 

Apoi, spre dimineata:

El: - Mami vrei pantaloni

Eu: - Ai pijama

El: - Nu pijama, pantaloni vrei!

Eu: - Ai pantaloni pe tine, am gresit eu.

El: - Nu vrei pantaloni!

Eu: - Da ce vrei mami?

Liniste.
 

Nu cred ca e stresat, nu are de ce si nici nu au intervinit schimbari majore in programul sau obiceiurile noastre, totul a inceput cam cu o luna inainte sa implinim 2 ani.

Autismul si integrarea in societate

Subiectul pare rasuflat insa va propun o noua abordare. Va invit sa priviti lucrurile dintr-o alta perspectiva, nu din cea de parinti a unor copii sanatosi ci din postura de participant la viata sociala, din postura de om.
 

Nu sunt expert in domeniu, articolul nu se vrea a fi unul stiintific, nu voi vorbi despre simptome si metode de recuperare, e un altfel de articol.
 

Hadeti sa incercam impreuna sa nu privim autismul ca o boala, sa vedem prin ochii unui parinte de copil cu autism. Exista un singur copil perfect pe lumea asta si fiecare mama il are (cu sau fara autism).
 

Vreau sa cunoastem impreuna o alta latura a lor, cea umana, sa ne deschidem mintile si sa ii primim printre noi (sa ii primim cu adevarat). Ei sunt o parte a acestei lumi si cu putin ajutor pot fi mult mai mult: ne sunt vecini, dar ne pot fi si prieteni, putem sa ii indragim nu doar sa ii acceptam, putem si noi mult mai mult!
 

De ce simtim mila si tristete cand ii vedem? Copiii cu autism pot fi fericiti in lumea lor (daca li se ofera dragostea neconditionata de care au nevoie), drama este a parintilor. Mai mult, ei incearca in fiecare zi sa descopere lumea noastra, insa noi cand am incercat sa o descoperim pe a lor?
 

Mila si tristetea nu ii ajuta, din contra, ele ne impiedica sa ii cunoastem, sa le vorbim, sa ne jucam cu ei, nu ne plac aceste sentimente si ne e mai usor sa stam deoparte si sa privim sau sa intoarcem capul spre lucruri care ne fac sa ne simtim bine.
 

Pentru a putea sa ii ajutam cu adevarat sa se integreze trebuie sa ne descotorosim de mila, tristete si frica de contact, fie el vizual sau verbal. Sa incercam sa ii privim pe ei: indivizii si nu boala lor si vom descoperi oameni la fel de minunati ca mine si ca tine, oameni inteligenti, capabili sa iubeasca si sa empatizeze.
 

Mi-a placut foarte mult o prezentare pe care o mamica a tradus-o pentru noi din limba spaniola, mi-am propus de mult timp sa scriu pe tema asta, insa fiind un subiect emotionant abia acum am gasit curajul sa o fac si sper eu, cuvintele potrivite. O sa intelegeti mai bine la ce ma refer daca aruncati un ochi pe prezentarea de care va spuneam.
 

In comentariile ei, Dana spunea asa: “…lumea va intelege mai bine ce inseamna autismul si mai ales sa inteleaga ca nu e o tragedie, ca fiecare dintre noi suntem diferiti si ca toti avem un loc in aceasta lume” “…autismul nu defineste persoana, prefer sa vorbesc despre persoana…”. Mi-am permis sa o citez pentru ca nu as fi putut exprima mai bine esenta spuselor ei.
 

Seninatatea acestei mame m-a frapat, modul in care ea si toate celelalte mamici de copii cu autism isi doresc sa ii vedem pe copiii lor. Mai mult decat orice isi doresc sa ii vedem macar, ar insemna atat de mult.
 

Haideti sa nu intoarcem capul, haideti sa ii cunoastem si sa ne imprietenim!

Tutitu

Cu Tutitu am facut cunostinta accidental: o masinuta spatiala vesela, prietenoasa, inteligenta si nu in ultimul rand rosie :)

Vladut se plictisise deja de clasicele: Bate vantul frunzele, In padurea cu alune, Un elefant se legana etc, asa incat intr-o zi, cand ii cautam altceva pe tableta, si-a ales el un filmulet si de atunci de fiecare data cand vede tableta incepe si striga: Mami Tutitu cu telefonu, Tutitu cu elefantul si are el o gramada de preferinte.

 





O perioada acest Tutitu m-a exasperat, nu reusam sa il adorm seara decat dupa o ora de Tutitu, pana la urma am reusit sa rup obiceiul asta nesanatos si ii pun 2-3 filmulete pe zi.
 

Pe Tutitu inainte de culcare l-am inlocuit cu 101 dalmatieni si o poveste inventata de mine despre Soare si Luna.

Soarele si Luna nu se cunosteau pentru ca Soarele dormea noaptea, iar Luna ziua, dar au ajuns sa fie prieteni cu ajutorul Vantului, care era binevoitor si le transmitea mesajele. Daca ascultati cu atentie, il veti auzi si voi cum vajaie si suiera, grabindu-se sa transmita mesajele, ba poate chiar veti reusi sa deslusiti mesajele din soaptele lui, deoarece le tot repeta de frica sa nu le uite. Dar asta e alta poveste si poate o sa o aflati cu urmatoarea ocazie.
 

Ce sa va spun despre aceasta masinuta spatiala? Pana si mie imi place, e un fel de "How it's made" sau tradus in dulcea noastra limba "Cum se fabrica", pentru copii. Masinuta minune monteaza o fabrica de ciocolata, dupa care demonstreaza si procesul de fabricatie al ciocolatii, bucatarii, masini de gunoi, macarale, jucarii, masini de pompieri, politie, torturi, tot ce vrei si ce nu vrei. Chiar imi e draga masinuta, cu conditia sa nu ne uitam la ea toata ziua.

 

Am ales pentru postarea de astazi 2 filmulete ale lui Tutitu, sa vedeti si voi ce poate face masinuta asta dragalasa: cu telefonul si cu masina de gunoi.

Filmuletele le gasiti pe youtube.

Dermatita atopica. Ce e de facut?

Unii bebelusi au o piele atopica, adica o piele cu tendinte de uscare, cu coninut scazut de lipide. Frecventa dermatitei atopice la copiii de pana la 2 ani este in crestere, mai ales in tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare (datorita industriei si factorilor alergeni din aer). De obicei debuteaza in jurul varstei de 3 luni si se amelioreaza, sau dispare pana la 2 ani.  Este posibil sa reapara (de regula acest lucru se intampla in jurul varstei de 5 ani).
 

Daca bebe are dermatita atopica nu inseamna neaparat ca el este si alergic, ci ca are o predispozitie si este posibil sa dezvolte anumite alergii. La analize, markerele ce indica alergiile pot fi absolut normale.
 

Dermatita atopica debuteaza ca o roseata in obraji, apoi obrajii se vor usca si cateodata se vor ingrosa formand o crusta. E posibil sa apara si in jurul guritei, pe pielea capului pot aparea coji. Pe corp vor aparea pete rosii (bube) de diferite forme si dimensiuni, iar daca va uitati atent arata ca o aglomerare de bubite mici de tot (cat varful de ac) si se simt cand treceti cu degetul peste ele. Pot aparea pe tot corpul si e posibil sa il si manance pe bebe. Daca il mananca si se scarpina, bebe poate chiar sa isi faca rani (insa asta doar in cazurile mai grave).
 

Copiii cu dermatita atopica sunt predispusi si la afectiuni respiratorii precum bronsiolitele, rinitele  iar mai tarziu pot dezvolta chiar astm bronsic (mai rar), de asemenea, s-a constatat ca si conjunctivitele sunt frecvente la copiii cu dermatita atopica.
 

Cum putem preveni sau ameliora dermatita atopica?
 

1. Reducem factorii alergeni din camera bebelusului. Adica inlaturam covoarele si perdelele, care retin praf, la fel si excesul de jucarii de plus. Stergem praful si spalam zilnic pe jos doar cu apa (fara detergent),
 

2. Hainutele bebelusului care vin in contact cu pielea sa fie din bumbac (a se evita spre exeplu lana sau materialele sintetice) si albe (colorantii din haine sunt toxici si pot provoca alergii grave). Vor fi spalate cu detergent antialergenic sau vor fi clatite foarte bine (mai dati o extra clatire la hainele lui bebe), nu se va folosi balsam de rufe,
 

3. Aerisirea camerei cat mai des, pentru reglarea umiditatii din camera. Aerul din camera nu trebuie sa fie uscat, iar camera este de preferat sa fie mai racoroasa (20-21 grade C). Caldura si aerul uscat favorizeaza aparitia eczemelor. Patutul bebelusului nu va fi asezat langa calorifer,
 

4. Evitarea alimentelor ce pot provoca alergii ex: capsuni, nuca, mierea, ou etc Aceste alimente  pot fi date copiilor cu dermatita atopica la varsta indicata de pediatru, nu mai devreme,
 

5. Baile/dusurile bebelusului vor fi scurte pentru a nu usca si mai tare pielea, stergerea se va face prin tamponare usoara nu frecare!
 

6. Sapunul sau gelul de dus cu care il spalati pe bebe sa fie unul special pentru dermatita atopica, ce nu favorizeaza uscarea pielii (fara parfum),
 

7. Folositi crème hidratante speciale pentru dermatita atopica (noi foloseam Lipikar Baume AP care e indicat inca din prima luna de viata). Mai buna mi s-a parut Atoderm de la Bioderma insa nu stiu de la ce varsta se poate incepe utilizarea acestei crème, noi am descoperit-o cand Vladut avea 1 an si ceva si in 2 luni i-a trecut de tot). In unele cazuri mai grave pediatrul sau dermatologul va va prescrie crème pe baza de cortizon, ce vor trebui utilizate exact in cantitatile indicate deoarece cortizonul se pare ca poate afecta cresterea si dezvoltarea copilului. Nu folositi crème cu cortizon decat la recomandarea medicului,
 

8. Unghiile lui bebe vor fi tatiate cat mai mici pentru a nu se zgaria daca se scarpina.
 

Si noi am avut o experienta neplacuta cu dermatita atopica. Lui Vladut i-a aparut in obrajori, in jurul varstei de 6 luni. La 8 luni mi-am dat seama, cand au inceput sa ii apara si pe corp. Am fost la pediatra, ne-a recomandat o crema cu continut scazut de cortizon cu care sa dau doar pe bubite si i-au trecut in 2-3 zile, dar apareau la loc si s-au inmultit pe tot corpul asa ca am renuntat la cortizon si ne-a recomandat lipikar baune AP, care mi s-a parut bun si dupa 2 saptamani de uns intensiv, rosata a disparut si eczemele s-au redus.

 

Inainte de asta incercasem crema de la Mustela dar nu a avut niciun efect, la fel si renumitul ulei de baita Oilatum. Apoi, pe la 1 an si un pic am schimbat crema la recomandarea unei prietene cu Atoderm de la Bioderma si a fost foarte buna, in 2 luni i-a trecut de tot. Acum, nu stiu daca a fost chiar atat de buna crema, sau pur si simpul i-a trecut de la sine. (Dermatita atopica trece de obicei de la sine odata cu cresterea in varsta si dezvoltarea sistemului imunitar.)

 

Avea saracutul pe tot corbul pe burtica si pe picioruse, norocul meu a fost ca nu s-a scarpinat, daca incepea sa se scarpine ar fi facut rani. E o afectiune stresanta si de lunga durata, nu va asteptati sa dispara peste noapte. Mi se rupea sufletul cand il vedeam plin de bube, desi pe el nu parea sa il deranjeze.

 

Sapun acum folosim de la Nivea baby:  Caring Cream Soap (cand era mai mic foloseam Lipikar Syndet, dar am renuntat dupa ce i-a trecut pentru ca era prea scump) si sunt foarte multumita, nu ii usuca pielea (o experienta neplacuta am avut cu produsele Klorane, pe care le foloseam cand ne-a aparut dermatita si ne-au fost contraindicate de medici).

 

Si acum are pielea uscata si ii mai apare cate o bubita, dar ne dam cu crema o data pe zi pe tot corpul (Lipikar Baume AP sau Atoderm) si nu i-a mai recidivat pana acum. Daca aveti timp, va invit sa cititi si un articol de specialitate (al doamnei doctor dermatolog Alina Crisan) aici.

Filosofii de facebook

M-am tot impiedicat in ultimul timp de zicala asta pe facebook: "If you don't like where you are, move, you are not a tree".

 

Evident ca cei care au dat share sunt tineri si  fara familii. Daca m-ar auzi le-as striga: Fa-o! Fa-o acum!

 

Mi-e dor de perioada in care as fi putut sa iau decizii nechibzuite si sa fac lucruri fara sa gandesc, sa alerg pe marginea unei prapastii fara povara responsabilitatii pe umeri. Imi e dor pentru ca nu am fost nechibzuita atunci cand as fi putut, cand imi era permis. Mi-e dor de libertatea aia neconditionata, de spontaneitate.

 

Daca ati sti de cate ori mi-am zis: "Gata il las pe Vladut cu tati si fug un weekend la mare", dar weekend-urile au trecut si nu m-am putut dezlipi de Vladut, a venit iarna, astept vara urmatoare si uite asa trec si verile. Imi e dor si la gandul ca o sa nasc in mai si o sa mai pierd o vara. 

 

Ideea ar fi sa punem mana si sa facem ceva pentru ca putem, insa de multe ori faptul ca incercam nu este suficient, sau poate nu ne dorim suficient.

 

Cati dintre noi nu ar vrea sa locuiasca pe o plaja mereu insorita, sau poate in inima civilizatiei Luxemburg, Paris sau NY, nu mai e asa simplu nu?

 

Multa lume imi spune: pai daca nu iti place agitatia, aglomeratia si poluarea din Bucuresti muta-te. De-ar fi asa de simplu... Maine sa imi dau si eu si sotul meu demisia, sa ne luam copiii si sa  ne mutam la Sibiu, Timisoara, sau Sighisoara.

 

In primul rand tocmai pentru ca nu suntem copaci nu putem face asta, spre deosebire de copaci, noi avem nevoie si de hrana si copiii nostri la fel. Avem nevoie si de joburi inainte sa ne luam casa in spinare.

 

Nu m-as muta din Romania, nici Bucurestiul nu mi se potriveste, sunt o fata de oras mic.  In orasele mici de la noi  economia e slab dezvoltata, sunt putini angajatori, iar salariile oferite sunt mici.

 

Da, probabil ne-am descurca, asa cum o fac si cei care locuiesc acolo. Deocamdata ma gandesc la copiii mei, sa le ofer lor cat pot mai mult si poate candva, spre apusul vietii o sa imi placa si mie acolo unde sant, poate candva o sa simt si eu ca am prins radacini intr-un loc minunat, cu aer curat, liniste si totusi ne rupt de civilizatie.

 

E adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera familia sunt nemasurabile: dragostea, fericirea si libertatea de a fi tu insati (libertatea de a face si spune ceea ce simti fara sa te cenzurezi de dragul celor din jur), nu vreau sa par nerecunoscatoare, pur si simplu mi-e dor de nechibzuinta.

 

M-am regasit pe mine copilul, Vladut m-a invatat cum, dar m-am pierdut pe mine adolescenta.

 

Astept ziua in care voi redeveni pe langa mama, eu cea dinainte, vreau sa fiu ambele !

 

Nu, de fapt, vreau sa fiu toate trei: eu copilul, eu mama si eu adolescenta. Toate ma definesc. Oare astept in zadar?

 

 

Adevarul despre agentiile de bone!

Agentiile de bone din Romania ofera calificari, cursuri de perfectionare si atestare pentru aceasta meserie: FALS. La noi in tara aceste agentii  sunt  simpli intermediari, ca un fel de agenti imobiliari de vanzari.

 

Inca din momentul in care pui piciorul in apartamentul mic, de bloc, reprezentand sediul firmei, incepi sa ai suspiciuni.

 

Pe masa vei gasi asezata o mapa cu "documente", am pus intre ghilimele pentru ca de fapt ceea ce ti se ofera este o incercare de simulare a legalitatii, mapa de fapt e plina cu fituici, iar singurul act juridic legal din mapa este contractul in care se stipuleaza ca vei plati un commission de aproximativ 70-80% din salariul negociat cu bona. De ce spun ca restul sunt fituici? Pentru ca mapa in general contine asa: cv-ul bonei, o hartie cu datele de contact ale agentiei, niste fluturasi de reclama, o hartie nesemnata de nimeni pe care sunt trecute o serie de analize pe care ei ti le recomanda sa le ceri bonei inainte de angajare (asta ca sa ai falsa impresie ca si ei au facut ceva) si tot felul de alte nimicuri de genul asta, fara nicio valoare juridica.

 

Ce fac deci aceste agentii? Primesc solicitari de la particulari cu anumite criterii, prin urmare dau un search in baza de date dupa cateva filtre: varsta, experienta, program de lucru, zona in care locuiesc etc.

 

Nu isi asuma niciun fel de raspundere pentru ceea ce va face bona din momentul in care semnezi contractul prin care te angajezi sa ii platesti. Daca iti fura din casa, agreseaza copilul sau iti creeaza prejudicii sau pagube de orice fel este strict intre tine si bona pe care, paradoxal ei ti-o recomanda.

 

Contractul pe care il semnezi are si o gramada de clauze nule, fara valoare. In contractul respectiv se specifica faptul ca bona se afla in "perioada de proba" de 3 luni, in care, daca nu esti multumita poti cere agentiei sa o inlocuiasca fara sa mai perceapa comision.

In primul rand prin clauza asta bona e obligata practic sa se supuna unei perioade de proba, desi ea nu semneaza contractul (doar parintii si reprezentantul legal al agentiei). E ca si cum 2 vecini de bloc ar semna intre ei un contract prin care ma obliga pe mine (un al treilea locatar) sa le bat covoarele zilnic. Ce ma intereseaza pe mine ce contract au semnat ei?? Clauza e practic nula, tu nu ai nicio garantie ca bona va fi de acord si nici nu pot vedea daca acest lucru e stipulat in contractul bonei cu agentia, pentru ca este confidential.

Daca vrei sa ii faci contract de munca bonei, nu ti se vor oferi informatii de genul: unde trebuie sa il inregistrezi, in cat timp, cum? sau un model de contract de munca, desi practice ei sunt o firma de recrutare de forta de munca.

De cele mai multe ori bonele nu au contract de munca (pentru ca parintii nu isi permit sa plateasca si contributiile la stat pe langa salariul de 1300-1700 RON al unei bone, iar bonele nu sunt de accord sa lucreze pe salariul minim pe economie asa incat sa aiba si contract de munca). Asadar, cum putem vorbi despre o perioada de proba, sau preaviz, cand nu exista un contract individual de munca valabil incheiat sau macar de colaborare?

 

Bun, apoi in fata reprezentantului agentiei (care e foarte intelegator) trebuie sa negociezi salariul cu bona, nu care cumva sa ii inselati, asa incat sa fie perceput un commission mai mic (din nou, nu ca ar fi stipulat undeva salariul respectiv) si ca un om de bun simt si corect, tot in fata reprezentantului ii explici bonei ca nu poti sa ii oferi si contract de munca. Reprezentantul legal al agentiei va sari numaidecat in ajutorul bonei si iti va explica faptul ca bonele inteleg situatia si ca isi vor plati singure contributiile la stat in cuantumul pe care il doresc. In concluzie vorbim despre un intermediar al muncii la negru.

 

Mai esti asigurat ca bona a fost testata psihologic si ca e apta sa desfasoare activitatea, insa mapa nu include aceasta hartie si nu ti se pune la dispozitie decat daca o ceri. Testul e confidential, deci nu ai de unde sa stii daca exista sau nu. Prin urmare, la solicitarea ta, vei primi o hartie pe care scrie ca e apta psihologic.

 

Si atunci iti pui intrebarea fireasca: pentru ce platesti comisilonul? Nimic mai simplu: pentru faptul ca daca nu ai timp sa cautati o bona, agentia va programa interviurile in aceeasi zi, prin urmare o sa putem vedea cam 5-6 bone intr-o zi. Time is money (in cazul asta cam mare pretul in oinia mea).

 

Agentiile profita si de pe urma bonelor, care vor semna si ele un contract in care se obliga sa plateasca agentiei un commision de 50% din primul salariu primit. Dar ce se intampla daca tu hotarasti sa o schimbi in cele 3 luni, pentru ca pur si simplu nu sunteti compatibili (doar nu te costa nimic....), bona ramane cu comisionul dat?

 

Prin urmare pretul agentiei pentru o mapa cu fituici, programarea unor interviuri si un search in baza de date este in jurul sumei de 700 lei (comisionul de la bona) si 1.100 (comisionul de la voi), un total de 1.800 de lei.

Eu prin agentie de bone intelegeam altceva: ca bonele sunt angajatele agentiei (si tu sa platesti lunar agentia), in caz contrar macar sa li se ofere cursuri si pregatirea necesara desfasurarii activitatii, mai ales ca si ele platesc un commision care le-ar ajunge pentru 2 cursuri de puericultura... 

 

Agentiile nu isi asuma niciun fel de raspundere pentru nimic, ba au si disclaimer in contract!

 

Si datorita faptului ca traim in epoca vitezei, foarte multa lume nu are timpul necesar cautarii unei bone si apeleaza la astfel de agentii.

 

Cum pot asemenea agentii sa functioneze legal? Ar trebui reglementate niste servicii minime pe care agentiile sa fie obligate sa le ofere atat bonelor, cat si clientilor si praguri ale comisioanelor.

Practic, statul roman insusi incurajaza munca la negru si apoi tot "el" se plange ca nu sunt bani la bugetul de stat pentru alocatiile copiilor si pensii.

   

Nu am reusit sa studiez inca faimoasa lege a bonelor, dar nu am auzit sa se fi reglementat si activitatea agentiilor de bone. Nu vad oricum legea ca o rezolvare, nici pana acum nu era legala munca la negru. Faptul ca s-a  adoptat o lege speciala nu schimba cu nimic realitatea ca parintii nu au bani sa plateasca contributii pe langa un salariu de 1.300-1.500 ron si nici faptul ca bonele nu pot si nu vor sa traiasca din 700-800 ron/luna, dar cu contract de munca. Ca de obicei legiuitorul roman nu gaseste o rezolvare, deoarece chiar daca bonele vor trebui sa isi plateasca singure contributiile, ele isi vor mari tarifele, asa incat sa nu li se micsoreze salariul net, pana la urma trebuie sa traiasca si ele din ceva.

Nici prin faptul ca bonele vor putea apela la Agentia de ocupare a fortei de munca nu mi se pare ca se rezolva nimic, sa fim seriosi, cati dintre noi ne-am angajat prin AOFM?
 

E un lucru bun ca au fost reglementate calificarile si certificarile minime necesare unei bone, insa nu e suficient.

Bone fara calificarile respective tot vor exista (cum ar fi pensionarele carora nu le ajung banii sa traiasca), singura diferenta va fi ca: in timp ce bonelor cu certificari le vor creste salariile, celor fara certificari le vor scadea salariile pentru ca nu sunt calificate, iar particularul risca o sanctiune penala daca nu le face contract de munca (asta va fi tendinta generala) si tot nu va putea sa le faca un contract fara calificarea necesara.

Daca tot se vrea impozitarea bonelor si reglementarea activitatii, de ce nu se intoduc si in sistemul de stat scoli postliceale care sa si formeze aceste bone?

Totusi trebuie sa recunosc faptul ca aceasta lege e un inceput si trebuie sa incepem de undeva, sper doar ca impozitarea veniturilor bonelor sa nu fie singurul scop urmarit.

Mi-ar placea sa aflu si alte pareri despre agentiile de bone, daca ati apelat sau ati apela vreodata la o astfel de agentie si mai ales unde am putea gasi proiectul de lege si ce impact credeti ca va avea?

Jocuri educative

Lui Vladut ii plac foarte mult jocurile educative, are un vocabular bogat, desi abia a implinit 2 ani. Vorbeste in propozitie si cred ca datoram asta mai mult faptului ca ne jucam non stop. Nu stie inca sa numere, (nici macar nu vrea sa incerce) nu stie nici culorile (mai recunoaste cate una, dar mai rar). Literele le cunoaste prin asociere: litera mama, litera tata, litera Gabriel etc

 

Vreau sa va prezint niste joculete foarte dragute care pe noi ne-au distrat si invatat multe lucruri, in acelsi timp.

 

Cel mai interesant mi s-a parut jocul cu autocolante reutilizabile. E foarte bun pentru invatarea obiectelor din casa, camerelor, activitati si asocierea activitatilor cu o anumita camera.
 

 

Jocul are mai multe planse pe care sunt reprezentate o camera de baie, o sufragerie, un dormitor, un parc si bucatarie, include si un numar egal de planse cu autocolante (fara adeziv), pentru mobilarea fiecarei camere, inclusiv copii care desfasoara diverse activitati, cum ar fi spalatul dintilor, spalatul pe cap, gatitul, mancatul etc.Va spun sincer ca si mie imi place sa ma joc cu el.

E inebunit si dupa cartonase educative cu obiecte sau animale si puzzle-urile cu meserii (3-5 piese).

 

Puzzle-urile de lemn pentru invatarea formelor se numara si ele printre favoritele lui Vladut, ii plac mai mult cele care au si desene sub forme, ca sa le poata descoperi :)
 

 

Un alt joc de lemn care ne-a invatat partile corpului si piesele vestimentare, e cel de tipul: imbraca baiatul sau fetita (eu pe asta l-am cumparat de la bamboo cu vreo 12 lei, au jucarii de lemn mai ieftine ca in librarii).

 

Puzzle-uri de asociere a animalelor cu hrana lor sau mediul in care traiesc sau de tipul: zi/noapte, tanar/batran, sus/jos, mare/mic etc.
 

 

Ne mai plac mult masinutele alea de plastic cu suruburi, pe care trebuie sa le montezi si demontezi cu surubelnita, l-a invatat bunicul cum se numeste fiecare piesa si imi spunea mie: caroserie, sasiu, ax, bena etc, multe din ele nici eu nu le stiam :)))

 

Trusa de doctor, unelte, galeata cu mop si matura sunt si ele in top pentru ca ne plac jocurile de rol: de-a doctorul, bucatarul, soferul, gradinarul, constructor etc. Se spune ca jocurile de rol sunt importante pentru constientizarea propriului eu si pentru a invata sa faca diferenta intre fictiune si realitate.
 

 

Tablita cu litere si cifre in schimb nu prea I-a trezit interesul, o lasam deoparte pentru moment.

Ne mai plac vehiculele, garajele, animalele in miniatura si ghiozdanelele, dar nu intra la categoria educative, iar cu astea ii place sa se joace singur, imi e asa drag cand il aud din bucatarie cum chicoteste si vorbeste singurel. Copiii vosrti vorbesc cand se joaca singuri?

De un timp in coace mi se pare ca are prea multe jucarii si cateodata nu stie ce sa aleaga, in plus, mi le imprastie in toata casa. Cum le adun cum intoarce sacii cu fundul in sus pe podea, nu cred ca jucariile alea stau in saci sau dulap mai mult de 15 minute dupa ce le strang.

L-am invatat sa le stranga singur dupa ce termina si nu protesteaza, le strange, problema e ca ii place putin prea mult sa le stranga si dupa ce termina, le imprastie din nou ca sa le mai stranga o data si tot asa.

Am incercat sa ma abtin, sa nu ii mai cumpar jucarii, dar am esuat lamentabil si oricum primeste cate ceva de fiecare data cand vine cineva in vizita. Am stabilit totusi o regula pentru mine si vizitatori: am spus nu jucariilor voluminoase (gen corturi cu bile, casute, magazine, balansoare etc.)

 

Foarte multe lucruri am invatat si din carticele, dar din lipsa timpului o sa las asta pentru o postare viitoare.

 

Voi cu ce va jucati? Daca vreti sa facem schimb de jucarii, sa le imprumutati pe ale noastre, sau poate chiar sa facem un grup/club de joaca al copiilor, noi suntem deschisi si asteptam cu drag propuneri. 

Caut bona !

Sunt suparata foc! Sunt intr-un impas cu bona si nu cred ca il vom putea depasi.

 

Va povesteam intr-o postare anterioara ca ma inteleg bine cu bona, ca e fata buna si am invatat-o totul de la zero, am avut rabdare cu ea. Va spuneam de problema cu funduletul rosu (ca de cand e tata la noi si sta cu bona Vladut nu s-a mai inrosit, deci se poate).

 

Mai avem o problema, mai nou nu suporta niciun fel de observatie, se simte jignita desi nu a vorbit nimeni urat cu ea si e genul de om caruia nu poti sa nu ii faci observatii, pentru ca spre exemplu ii spun azi sa aiba grija sa spele vasele bine, ca am gasit blenderul copilului galben si mirosind a mancare. Bun, cam o luna doua le spala bine, dupa care iar incep sa le gasesc murdare. Pai cum as putea sa nu ii spun? De ce doua luni se poate? I-am explicat ca nu imi face placere sa ii fac observatii.

 

Ce ma deranjaza cel mai tare e ca nu imi spune in fata. Am convenit la inceput ca daca o supara ceva sa imi spuna, nu sa ma barfeasca si tot atunci i-am explicat ca eu o sa ii spun mereu ce ma deranjaza in fata, ca eu consider ca e mai bine sa comunicam si sa incercam sa ne intelegem una pe alta, sa nu fim nemultumite niciuna. Ea a spus atunci ca intelege si ca ea nu e o persoana care sa se supere daca i se fac observatii.

 

Intamplator astazi am surprins o conversatie in care i se plangea tatalui meu ca nu mai suporta si ca sotul meu se poarta urat cu ea, ca o jigneste, ca ea are diploma, dar sta pentru Vladut, ca il iubeste si daca n-ar fi el ar fi plecat.

 

L-am sunat pe sotul meu si l-am intrebat daca a vorbit urat cu ea si iata de fapt de ce era jignita. Sotul meu dimineata i-a spus asa: "Am o mare rugaminte la tine, fii atenta te rog, cand speli vasele ca le-am gasit murdare." Atat si nimic mai mult. Imi pare rau ca am spalat blenderul si nu i l-am aratat.

 

Daca ati sti fetelor de cate ori m-am auto-convins sa nu o dau afara ca e fata buna, ca are o situatie grea, are si ea un copil, ca lui Vladut ii place de ea si ca nu tipa niciodata la el, ca se joaca frumos cu el si are multa, multa rabdare, astea au fost motivele pentru care de fiecare data l-am inmuiat si pe sotul meu.

 

Am avut un singur accident (l-am gasit pe Vladut cu basicute la degete, se arsese la caloriferul electric (desi ii spuneam zilnic bonei sa aiba grija ca se duce mereu la el), atunci am zis: "na se mai intampla" si un incident foarte neplacut: l-a lasat pe Vladut, cand avea vreo 10 luni, singur in vanita cu apa si a venit sa ne deschida usa de la intrare (dar asta a fost la inceput de tot si mi s-a parut rezonabil ca trebuie sa am rabdare cu ea si sa o invat eu totul). I-am explicat ca trebuie sa se gandeasca mereu ce ar putea fi periculos pentru copil, ca putea sa ne lase sa asteptam, ca era mai important copilul, sau putea sa il inveleasca intr-un prosop si sa il ia cu ea. In fine, de atunci nu am mai avut incidente, sau nu am mai stiut eu de ele.

 

Nu am tinut-o niciodata cu forta, e libera sa plece cand vrea... in plus, ii dau mai multi bani decat cat am negociat initial (am zis na, sa fie multumita), ii dau zile libere multe, pe langa cele in care suntem noi plecati in concediu. Programul negociat era pentru 10 ore si ii dau drumul sa plece mai devreme mereu, cel mai mult am tinut-o 8 ore iar cand a trebuit sa stea 10 i-am dat bani in plus. Cu toate astea ea e cea nemultumita. Nu stiu ce sa fac, nu o motiveaza nimic, nu stiu cum sa ii mai explic faptul ca nu ii fac ei observatii, nu o judec in niciun fel cand ii spun ce nu imi place, pur si simplu ii spun ca sa le faca bine si asta e tot.

 

I-am dat si 2 saci de haine de la mine, haine pe care altfel le-as fi donat, dar am zis hai sa ii dau ei intai sa isi aleaga, daca ii place ceva si pana la urma le-a luat toate spunand ca are si o vecina tanara cu o situatie mai dificila si ca le vor imparti intre ele.

 

Jignita ar trebui sa se simta pentru faptul ca sunt nevoita sa ii fac observatiile astea. Nu stiu cum sa procedez. Voi ce ati face? Vreau sa se simta bine la noi, dar vad ca orice as face tot un scaraoschi sunt pentru ea. Nu ma poate vedea altfel, desi am inteles-o de fiecare data cand a avut o problema, am incercat pe cat posibil sa ii fiu prietena.

 

M-a deranjat foarte tare ca i-a spus lucrurile astea tatalui meu, care saracul nu mi-a zis nimic. Le-o fi spus la suparare, dar nu avea de ce sa se supere si ar fi trebuit sa imi spuna mie nu lui. El saracul ce vina avea? S-a gasit sa il santajeze pe el emotional si sa il ameninte ca ea pleaca daca mai continuam asa. Asa cum? Adica sa nu ii mai spun nimic si sa o las sa faca doar ce vrea ea si daca vrea ea, pe banii mei?   Nu inteleg, cu cat sunt eu mai intelegatoare cu atat e ea mai delasatoare si se simte mai jignita. Lucreaza la noi de peste un an, am crezut ca s-a obisnuit pentru ca nu mi-a spus nimic mie sau sotului.

 

In plus si tata mi-a povestit ca i-a mai facut observatii (de exemplu ii schimba pampersul fara sa il spele), dar numai cele ce vin de la mine sau sotul meu i s-au parut jignitoare. Pur si simplu nu inteleg. Practic i-a spus tatalui meu ca ea sta doar din mila pentru Vladut.

 

Doamne, dar sunt atatea femei cu situatie dificila care ar face orice pentru locul asta de munca si eu ma gandesc doar ca are si ea copii.

 

Sotul ei e frizer si nu are un loc de munca, merge doar la clienti acasa, atunci cand este chemat.

 

Mi-a mai povestit de o familie unde a lucrat ca menajera si imi spunea ca femeia era nebuna, ca o urmarea daca spala bine pe jos (nu spala bine niciodata, e neindemanatica, dar am hotarat ca e mai important sa se poarte frumos cu Vladut). Acum imi dau seama ca acea femeie am devenit eu si ca saraca poate avea si ea o versiune proprie a povestii. 

 

Voi aveti probleme de genul asta? E normal sa se intample asa? Va rog, daca aveti recomandari  pentru o bona in Bucuresti, sa imi trimiteti si mie un mail la adresa didutza_p@yahoo.com cu datele de contact si motivele pentru care o recomandati.

 

Multumesc!

 

Semnele de mama. Petele au farmecul lor.

Lui Vladut primele semne i-au aparut in jurul varstei de 2-3 luni. Tin minte ca m-am speriat, nu stiam ce sunt. Exclusesem din start posibilitatea semnelor de mama pentru ca nu stiam ca pot aparea si mai tarziu, credeam ca e o ciuperca pentru ca ii aparuse prima data o pata alba pe fundulet apoi au inceput sa se inmulteasca si erau de diferite forme si culori.

 

Am ajuns la dermatolog. In timp ce ii analiza fiecare semn in parte inima mea se facuse cat un purice, insa unul neobisnuit de puternic, pentru ca in acelasi timp tinea cu tot dinadinsul sa imi sara din piept. De fiecare data cand plimba lupa si lampa peste semne, dermatologul scotea cate un “IHI” sau “AHA” grav, iar mie mi se taia respiratia. Palmele imi transpirasera si asteptam verdictul.

 

Doctorul se ridica si imi spune ca pata alba e un nev acromic si ca mai are unul mai mic pe manuta stanga. Petele de pe manuta dreapta si obraz sunt pete café au lait iar cea de pe partea interoara a cotului o alunita.

 

Bun, acum ce-i ala un nev acromic? E periculos? Pana la urma a afisat un zambet larg si ne-a explicat ca de fapt e vorba de semne de mama, sau din nastere si ca asa e pigmentatia lui in zonele respective, sa stau linistita si sa ii ofer dragostea mea in continuare.

 

Linistita ca nu e ciuperca sau vreo boala de piele, ajunsa acasa l-am dezbracat pe bebe in funduletul gol si l-am asezat pe burtica (era vara), apoi am facut cunostinta cu fiecare semn in parte, fiecaruia i-am atribuit cate o povestioara (pe fundulet l-a atins zana cu bagheta cand s-a nascut, sa il recunoasca necazurile si sa se fereasca din calea lui, pe manuta l-a sarutat soarele, iar pe obrajor luna), le-am mangaiat si sarutat pe fiecare in parte, apoi dezmierdarea semnelor a devenit un ritual. Imi sunt dragi.

 

Baietelul meu nu e perfect, e unic! Asa le spuneam mamicilor ingrijorate ca aspectul fizic al copiilor lor ar putea avea de suferit din cauza semnelor din nastere. Defectele dau farmec oricarui lucru. Nu v-ati trezit niciodata studiind o pata pe o fotografie, sau un perete? Sau o crapatura intr-o sticla? Un nod intr-o masa de lemn sau o ruptura intr-o panza de paianjen?

 

Si eu am semne din nastere. Mama imi spunea seara inainte de culcare ca semnul de pe umarul stang reprezinta soarele, iar cel de pe umarul drept reprezinta luna. Mi-au placut intotdeauna semnele mele, chiar si in perioada adolescentei si le spuneam tuturor mandra ca ele reprezinta soarele si luna, ziua si noaptea, echilbrul.

 

Petele si semnele au farmecul lor, ele pot fi indragite de cei mici, in functie de cum le prezentam, asa incat ele sa fie percepute ca un lucru bun, nu o ciudatenie.

Vizita la medic

A mai trecut un an, baiatul meu are doua primaveri :), acum o incepem impreuna pe a treia pentru el si a douazecisinoua pentru mine. Cateodata a fot greu, alteori mai usor, in tot cazul, a fost in permanenta frumos! Abia astept sa creasca, imi place sa vad cum invata lucruri noi cu fiecre zi care trece, in acelasi timp ceva din mine se intristeaza si ar vrea sa ramana mereu copil, mereu innocent si deschis.

 

Am trecut si peste controlul de doi ani, cu tot cu proba lui de foc (cantarul), desi avem doar 11 kg doctorita ne-a asigrat ca arata foarte bine si chiar i-a laudat dintisorii. Ne-a spus ca foarte multi copii au deja, la 2 ani, dintisorii cariati sau strambi. Vladut a fost timid tot timpul consultatiei (insa nu si frica), a descoperit repede ruleta, care l-a preocupat pana la plecare.

 

Vizita la doctor a fost una placuta, atat pentru noi cat si pentru Vladut, care a decretat ca vrea "inc' o data la doctorita mergem".

 

Tin minte ca eram proaspat mutati in Bucuresti cand am nascut, nu cunosteam pe nimeni si eram foarte dezorientata in ceea ce priveste alegerea unui pediatru pentru Vladut. Stiam doar ca vreau pe cineva care sa poata veni sa il consulte acasa in primele 2 luni (cand controlul e saptamanal,mai ales ca nu cunostam orasul).

 

Pana la urma m-am hotarat si am vorbit cu doctorita cu care s-a nscut, doctorita care facea si vizitele medicale in maternitate. La prima vedere mi s-a parut prea tanara, insa am observat-o cand a consultat bebelusii, inclusiv pe Vladut. Mi-a placut mult cum s-a purtat cu ei, a fost delicata si blanda, dar ferma si hotarata in acelasi timp, fara ezitare. Ii lua si ii intorcea pe toate partile si niciunul nu a protestat pentru ca in acelasi timp le vorbea bland si le explica ce si de ce le face, ca si cum ar intelege. Mi-a placut tare mult cum au decurs vizitele, asa ca am ales-o, in ciuda varstei.

 

Nu regret alegerea pe care am facut-o. Ma linistea intotdeauna, era mereu calma si cred ca tocmai pentru ca era tanara ma asculta cu rabdare daca aveam ceva de spus, nu ma intrerupea niciodata si a tinut cont de fiecare data de ce ii povesteam (spre exemlu simptomele lui Vladut).

 

Tin minte o intamplare amuzanta, Vladut avea cateva zile si tati a intrat in panica pentru  ca s-a constipat si a sunat-o pe doctorita la ora 6 dimineata disperat (desi am incercat sa il linistesc spunandu-i ca inca 2-3 ore nu pateste nimic, sa sune mai tarziu), apoi a asteptat o ora in fata farmaciei pana s-a deschis, ca sa cumpere supozitoare cu glicerina  :))

 

Asta a simtit el ca trebuie sa faca (desi stia ca farmacia e inchisa). Nu au fost multe momente de panica pentru motive banale, insa ele au existat la inceput, iar doctorita nu a ras de noi si a continuat sa ne raspunda la telefon.

 

S-a intamplat sa mergem de cateva ori si la alti doctori, dar nu am gasit pe altcineva cu care sa pot colabora asa de bine, nu am simtit nevoia sa o inlocuiesc cu niciunul din cei la care am mai fost. Cei mai multi nu ma ascultau cand le spuneam ca i-a fost rau lui Vlad si le explicam ce si cum s-a intamplat. Il examinau 5 minute, puneau diagnosticul si ii dadeau repede un antibiotic(fara analize sau antibiograma), pe care in caz ca ma hotaram sa i-l dau, peste o saptamana eram din nou la doctor, lui tot rau ii era si pe deasupra i-am mai dat si antibiotic degeaba (si trageam si cu burtica dupa antibiotic).

Doctorita noastra nu ne-a recomandat medicamente decat in cazuri de urgenta, din contra, ma sfatuia sa nu ii dau decat atunci cand nu avem de ales.

 

Desigur ca nu este meritul meu, sunt constienta ca am avut noroc choir ca am ales-o pe ea, acum insa, asta as urmari atunci cand aleg un medic pediatru:

 

1. Sa asculte, sa putem comunica, sa existe o incredere reciproca,

 

2. Sa raspunda cu rabdare si calm la toate intrebarile, sa explice asa incat sa intelegem ce se intampla cu bebe,

 

3. Sa fie disponibil. Sa raspunda oricand la telefon, chiar si noaptea, sa vina in caz de urgenta. Sa putem suna fara sa avem strangerea de inima ca deranjam,

 

4. Recomandari de la persoane  de incredere,

 

5. Sa aiba experienta cu bebelusi,

 

6. Sa faca si vizite la domiciliu,

 

7. Sa se poarte frumos cu copiii, sa ii placa si copilului de el/ea, altfel vizitele medicale vor devin un chin,

 

8. Distanta pana la cabinet.